Lumea științei se micșorează... Sau poate nu?
Iată ceva ce te-ar putea surprinde: unele dintre cele mai mari descoperiri din știință nu au venit din partea unor genii solitare care au lucrat în izolare. Ele au rezultat din colaborări între cercetători din țări diferite, cu origini și perspective diferite, care s-au unit pentru a rezolva probleme pe care niciunul dintre ei nu le-ar fi putut aborda singur.
Așadar, când am auzit că NIST – Institutul Național de Standarde și Tehnologie, una dintre cele mai prestigioase instituții de cercetare din America – intenționează să restricționeze prezența oamenilor de știință străini în laboratoarele sale, trebuie să recunosc că m-am îngrijorat puțin.
Ce se întâmplă?
Fără a intra în detaliile tehnice ale politicii specifice (deoarece articolul complet era în spatele unuia dintre acele enervante ziduri de securitate), ideea generală pare să fie că NIST implementează măsuri noi pentru a limita participarea cetățenilor străini în programele sale de cercetare. Aceasta urmează o tendință mai largă pe care am observat-o în ultimii ani, în care îngrijorările legate de furtul de proprietate intelectuală, transferul de tehnologie și securitatea națională au dus la o supraveghere sporită a colaborărilor internaționale în știință și tehnologie.
Pe de o parte, înțeleg perfect. Guvernele și instituțiile au îngrijorări legitime privind protejarea cercetărilor sensibile, în special în domenii precum calculul cuantic, inteligența artificială și materialele avansate – domenii în care SUA încearcă să își mențină avantajul competitiv. Nimeni nu dorește ca cercetările lor de vârf să ajungă în mâini greșite.
Dar iată problema...
Știința a fost întotdeauna internațională. Unele dintre cele mai importante descoperiri din istoria americană au fost realizate de imigranți sau de cercetători străini. Einstein nu s-a născut în SUA. La fel, nici zeci de laureați ai Premiului Nobel care au contribuit la instituțiile de cercetare americane.
Când închidem ușile în fața oamenilor de știință internaționali, nu respingem doar indivizi – riscăm să blocăm idei revoluționare care ar putea aduce beneficii tuturor. În plus, să fim sinceri: alte țări nu vor înceta să colaboreze între ele în timp ce noi ne gândim la această situație. Am putea ajunge pur și simplu să rămânem în urmă.
Găsirea echilibrului
Uite, nu spun că securitatea nu contează. Ea contează absolut. Dar restricțiile generale seamănă cu folosirea unui ciocan pentru a sparge o nucă. Trebuie să existe o modalitate mai inteligentă de a proteja ceea ce este important, menținând în același timp știința deschisă și colaborativă.
Poate că ar fi procese de verificare mai riguroase. Poate că ar fi ghiduri mai clare privind ce cercetări pot fi partajate și ce nu. Poate că ar fi investiții mai mari în înțelegerea riscurilor potențiale, în loc să construim doar ziduri.
Adevărul este că cea mai bună știință apare atunci când minți strălucite colaborează peste granițe. Sper să găsim o modalitate de a ne proteja securitatea ȘI de a menține viu acest spirit. Pentru că, în final, cele mai mari amenințări la adresa umanității – schimbările climatice, bolile, escasele de resurse – nici acestea nu respectă granițele. Și rezolvarea lor va necesita efortul comun al tuturor.
Ce crezi? Restricționarea oamenilor de știință străini este o măsură de securitate necesară sau face mai mult rău decât bine? Aș fi încântat să îți aud opiniile.
Sursă: https://www.science.org/content/article/nist-moves-restrict-foreign-scientists-its-labs