Bine, trebuie să împărtășesc ceva care tocmai m-a făcut să fiu cu adevărat entuziasmat de cercetarea împotriva cancerului. Și nu spun asta la întâmplare.
Există un nou studiu publicat de cercetătorii de la UCL și UCLH care face valuri în lumea cercetării oncologice. Ei testează un medicament de imunoterapie numit pembrolizumab — administrat înainte de chirurgie — iar rezultatele sunt, sincer vorbind, remarcabile.
Iată situația: 32 de pacienți cu un anumit tip genetic de cancer colorectal (deficient MMR/MSI-high, dacă vrei să fii tehnic) au primit aproximativ nouă săptămâni de imunoterapie înainte de chirurgia planificată. Fără chimioterapie în prealabil. Fără așteptări. Doar această terapie imună țintită pentru a pregăti corpurile lor să lupte înapoi.
Și apoi? I-au urmărit pe acești pacienți timp de 33 de luni.
Zero. Recurențe.
Niciun singur pacient nu a văzut cancerul revenind. Nici măcar la pacienții care mai aveau urme minuscule de cancer după tratament — acele celule reziduale pur și simplu... au rămas acolo. Nu au crescut. Nu s-au răspândit. Nu au făcut nimic.
Compară asta cu abordarea standard — chirurgie urmată de chimioterapie — unde aproximativ 25% dintre pacienți prezintă, de regulă, recidiva cancerului în decurs de trei ani. Este o diferență destul de uluitoare.
Acum, vreau să fiu prudent aici, deoarece aceasta nu este un leac pentru toate cazurile de cancer colorectal. Acest profil genetic specific apare la aproximativ 10-15% din cazurile de cancer colorectal de stadiul doi și trei. Dar iată ce este atât de promițător: vorbim despre pacienți care, istoric vorbind, aveau șanse mai mici, iar această abordare le oferă ceva ce seamănă uimitor de mult cu o remisiune durabilă.
Dar cercetătorii nu s-au oprit doar la „wow, a funcționat!”. Ei încearcă să înțeleagă de ce a funcționat atât de bine — și, mai important, cum să prezică cine va beneficia cel mai mult.
Ei au dezvoltat teste de sânge personalizate care pot identifica, în esență, urmele de ADN tumoral care plutesc în fluxul sanguin. Disparția acelui ADN tumoral a corespuns strâns cu faptul că pacienții nu mai aveau niciun cancer detectabil. Gândește-te la ce înseamnă asta: posibilitatea de a spune devreme dacă tratamentul funcționează, fără a aștepta luni de zile pentru scanări.
Dr. Kai-Keen Shiu, unul dintre cercetătorii principali, a explicat astfel: acest lucru ar putea ajuta medicii să personalizeze tratamentul. Pacienții care evoluează bine ar putea avea nevoie de o terapie mai puțin agresivă. Pacienții cu risc mai ridicat ar putea primi îngrijiri mai intensive, exact când au nevoie.
Iată ce m-a impresionat cu adevărat la această poveste. Cancerul colorectal este al patrulea cel mai comun cancer din Regatul Unit, cu aproximativ 44.000 de cazuri noi în fiecare an. Și, deși vorbim adesea despre faptul că rezultatele sunt mai bune când este detectat devreme (și chiar așa este — stadiul unu are o supraviețuire de aproximativ 90% la cinci ani), realitatea este că nu toată lumea este atât de norocoasă. La stadiul trei, aceasta scade la 65%, iar la stadiul patru este de doar 10%.
Așră, când apare ceva care ar putea schimba semnificativ aceste cifre — în special pentru pacienții cu subtipuri mai greu de tratat — merită să fim atenți.
Este aceasta răspunsul final? Nu. Acesta este un studiu mic (32 de pacienți), iar întotdeauna trebuie să vedem rezultatele replicate în studii mai mari. Dar „zero recurențe după 33 de luni” este genul de titlu care îi face pe cercetători să se aplece în fotoliu și să spună: „Ok, trebuie să înțelegem asta mai bine”.
Și, sincer? Asta este exact genul de știință despre care îmi place să scriu.