Bine, e timpul pentru o confesiune: am suspectat întotdeauna că există ceva cu adevărat special în modul în care funcționează creierele creative. Iar acum există știință reală care susține această ipoteză.
Un studiu recent publicat în iScience stârnește controverse în lumea neuroștiințelor și, sincer? Confirmă cumva ceea ce mulți oameni cu ADHD spun de ani de zile.
Metafora reflectorului care a schimbat totul
Dr. Radwa Khalil de la Constructor University a investigat legătura dintre atenție și creativitate, iar concluziile echipei sale sunt fascinante. Ea folosește această metaforă strălucită: gândește-te la atenție ca la un reflector.
La majoritatea oamenilor, reflectorul este destul de îngust – îl îndrepți către un singur lucru și acela este ceea ce vezi. Dar dacă ai ADHD? Reflectoarele tale sunt mai largi. Mult mai largi. Procesezi mult mai multe informații simultan.
Iată unde devine interesant. Acel reflector îngust este excelent pentru, să zicem, a lucra la foi de calcul sau a supraviețui unei ședințe extrem de plictisitoare (fără supărare pentru iubitorii de foi de calcul). Dar acel reflector mai larg? Este practic conceput pentru explorare.
„Când ai acest câmp atențional mai larg, încurajează gândirea exploratorie și combinații noi de idei, care alimentează creativitatea”, explică Dr. Khalil. Cu alte cuvinte, lucrurile care îți fac dificilă concentrarea asupra unui singur lucru? Sunt exact aceleași lucruri care te ajută să conectezi idei pe care nimeni altcineva nu le vede.
Am greșit complet perspectiva asupra ADHD-ului
Aceasta este partea care m-a impresionat cu adevărat. Dr. Khalil subliniază că avem tendința de a privi ADHD-ul printr-o lentilă foarte îngustă – ce este defect, ce lipsește, ce trebuie reparat.
Dar iată realitatea: atenția și creativitatea împărtășesc de fapt aceeași „zonă” neurală. Rețelele cerebrale implicate în controlul concentrării sunt aceleași rețele implicate în gândirea creativă. Nu sunt sisteme separate – sunt co-locatari.
Asta înseamnă că tiparele atenționale neurodivergente nu sunt doar probleme de rezolvat. Ele pot fi căi către o gândire creativă incredibilă, atunci când sunt canalizate corect.
Gândește-te la asta: ai observat vreodată cum persoanele cu ADHD excelează adesea în sesiunile de brainstorming? Cum pot trece de la o idee la alta cu o ușurință remarcabilă? Cum văd uneori conexiuni pe care gânditorii mai „concentrați” le ratează complet? Nu este o coincidență. Este reflectorul lor mai larg care își face treaba.
Exemplele care contează: Justin Timberlake, Simone Biles și toți ceilalți
Mi s-a părut remarcabil faptul că articolul menționează cum trăsăturile asociate cu ADHD apar la creatori de succes enorm. Justin Timberlake, Simone Biles – oameni care și-au schimbat literalmente domeniile de activitate.
Acum, vreau să fiu atent aici, deoarece cred că există un mit periculos pe care trebuie să îl evităm. Nu toată lumea cu ADHD va deveni o superstar. Nu așa funcționează lucrurile. Dar ideea este validă: tendința către gândirea asociativă liberă, capacitatea de a lăsa ideile să rătăcească în direcții neașteptate – aceasta nu este doar „distrașibilitate”. Aceasta este materia primă a creativității.
Același creier care se luptă să rămână concentrat pe teme pentru acasă poate fi absolut construit pentru a face conexiuni neașteptate într-o pictură, o cântare sau o rutină de dans.
Arta ca antrenament cerebral: un nou tip de intervenție?
Aici devin lucrurile cu adevărat interesante – și unde cred că avem nevoie de mai multă cercetare rapid.
Studiul sugerează că activitățile creative precum arta, muzica, dansul, scris