Misterul Urnelor de Piatră: Ce s-a aflat despre cel mai ciudat sit arheologic din Laos

Imaginează-ți un platou îndepărtat din centrul Laosului, acoperit cu mii de vase uriașe din piatră. Arată ca niște oale abandonate de un uriaș. Arheologii le studiază de ani de zile pe Câmpia Urnelor, un loc plin de mister din Podișul Xieng Khouang. Unele vase sunt mai înalte decât un om. Altele au diametrul cât o mașină.

Nimeni nu știa exact la ce foloseau.

Săpături printre bombe

Laos a fost intens bombardat în timpul Războiului din Vietnam. Milioane de bombe cu dispersie au rămas neexplodate. Asta înseamnă că orice săpătură arheologică devine extrem de periculoasă. De aceea, cercetările au mers lent. Timp de decenii, oamenii de știință au putut doar să ghicească funcția vaselor, care au peste 2.000 de ani.

Abia recent o echipă a reușit să sape cu grijă lângă orașul Phonsavan.

Vasele, folosite ca morminte colective

În interiorul unui vas mare, arheologii au găsit rămășițele a 37 de persoane. Datarea cu carbon a arătat că acești oameni au murit în perioade diferite, pe o durată de 270 de ani. Nu era un singur eveniment tragic. Era un proces organizat.

Se pare că corpurile erau mai întâi puse în vase mai mici pentru descompunere. După ce osul rămânea gol, scheletele erau transferate în aceste urne mari. Mai multe generații dintr-o familie foloseau același vas. Era ca o criptă comună pentru strămoși.

Vasele care sunt acum goale erau doar o etapă în proces.

O reevaluare a datelor

O descoperire importantă a arătat că aceste urne nu aparțin Iron Age-ului din sud-estul Asiei. Ele au fost folosite între secolele al-IX-lea și al-XII-lea. Asta bedeutetă că istoria lor este mai tânără decât se credea.

Apoi, în vas au apărut 20 de mărgele din sticlă. Analizele chimice ale mărgelelor au surprins pe toți: proveneau din sudul Indiei și din Mesopotamia. Asta bezeichnete că locuitorii din munții Laosului aveau legături comerciale cu zone îndepărtate.

Ce mai conțineau urnele

Pe lângă mărgelele, cercetătorii au găsit fragmente de ceramică, un clopot din bronz și un cuțit din fier. Toartele au fost aranjate cu straturi de nisip și chips-uri de calcar. Nu era o aruncare aleatorie. Era o înmormântare organizată și cu respect.

Încă nu știm totul

Arheologii nu au aflat încă pe deplin cine a făcut aceste urne. Nu știu nici de ce au apărط din număr mare – peste 2.100 de ele. Unele vase au fost poate făcute cu ani înainte de a fi folosite pentru înmormântări.

Ce ne spune asta despre oameni

Acufundarea în urne nu era doar o practică practică. Era o formă de legătură între generații. Familie se aduna la aceste urne ani la rând pentru a aminti strămoșii. Asta zeigt uns că oamenii din urmă cu 1.000 de ani aveau aceleași nevoi ca și noi: să păstreze legătura cu cei care au venit înainte.

Arheologii planifică să cerceteze mai multe locuri încă nedesfăcute. În condițiile actuale, lucrul este lent, dar fiecare vas nou poate schimba ce știm despre istoria sud-estului Asiei.

Ne arată că misterele pământului încă ne așteaptă.