Celulele despre care nimeni nu ți-a vorbit — până acum

Trebuie să-ți spun ceva care mi-a dat peste cap toată înțelegerea despre creier. Și sincer? Sunt puțin supărat că nimeni nu m-a pus la curent mai devreme.

Ne place să credem că ne descurcămăm cu creierul, nu? Vorbim despre neuroni care emit semnale, despre sinapse care se conectează, despre materia cenușie care face treaba. Dar iată care e problema — oamenii de știință s-au concentrat pe starurile absolute, ignorând o echipă întreagă care poate face antrenamentul din umbră.

Cel mai bine păstrat secret al creierului

Lasă-mă să ți-l prezint pe astrociti. (Nu, nu e semnul zodiacal — deși mi-ar fi plăcut să am o glumă cu astrologia aici.)

Sunt celule minuscule, în formă de stea (de unde și numele — vin din grecescul pentru stea) care trăiesc în creierul tău. Și pentru mult timp, cercetătorii au crezut că sunt... mobilă. Zgomot de fundal. Varianta cerebrală a prietenului care vine doar să aducă snacks-uri, în timp ce „treaba adevărată" se întâmplă în altă parte.

Nouă din zece celule din creier? Sunt celule gliale, iar astrocicii sunt o parte importantă din gașca asta. Neuronii? Sunt minoritari.

Nouă la unu.

Lasă asta să se așeze pentru o secundă.

Întâlnește „materia întunecată" creierului tău

Și acum vine partea cu adevărat interesantă. Un om de știință, Kevin Guttenplan de la Oregon Health Science University, numește astrocicii „materia întunecată" a creierului. Și serios, îmi place atât de mult comparația asta că mi-ar fi să-l îmbrățișez.

Materia întunecată e această substanță misterioasă care alcătuiește cea mai mare parte a universului. Nu o putem vedea direct, dar fără ea, nimic nu funcționează. Galaxiile s-ar dezintegra. Planetele ar deriva în spațiu. Întregul dans cosmic s-ar prăbuși.

Astrocitii? Același lucru.

„Sunt lipiciul," spune Guttenplan. (Glia, familia de celule din care fac parte astrocicii, vine literal din grecescul pentru lipici.) „Am încercat să înțelegem cum funcționează creierul uitându-ne doar la neuroni și nu puteam explica totul. Acum că includem astrocicii, totul începe să capete sens."

Stai, deci sunt importanți?

Foarte importanți.

Iată partea nebună: Astrocicii par să fie implicați profund în lucruri precum răspunsurile tale de frică, nivelul de anxietate, dacă renunți sau continui când ceva devine dificil, și cum procesezi emoțiile.

Într-un experiment care mă fascinează absolut, cercetătorii au pus pești zebră într-un acvariu cu realitate virtuală unde, oricât de tare înotau înainte, simțeau că derapează înapoi. În cele din urmă, peștii pur și simplu... au renunțat.

Dar iată trucul: Astrocicii au decis când să se oprească. Aceste mici celule în formă de stea au simțit semnalele repetate de „eșec" și în cele din urmă au oprit circuitul motor care alimenta încercările de înot.

Nu doar au privit neuronii la treabă. Au orchestrat când să se oprească.

De ce asta schimbă totul

Peste un secol, neuroștiința a fost practic obsedată de neuroni. Am cartografiat cum comunică neuronii, cum funcționează sinapsele, cum călătoresc semnalele. A fost foarte centrat pe neuroni și, sincer? Destul de impresionant.

Dar acum ne dăm seama că astrocicii sunt participanți activi, nu personal auxiliar.

Fac calculele. Reacționează la neurotransmițători. Modelează comportamentul neuronilor și când se activează sau opresc circuitele.

Dr. Thomas Papouin de la Washington University spune că asta întoarce „wisdon-ul convențional cu susul în jos."

Și sincer? Cred că asta e frumos. Știința în cea mai bună formă nu e doar despre colectarea faptelor — e despre disponibilitatea de a spune „stai, de fapt am greșit la ceva fundamental." Asta nu e slăbiciune. Asta e tot punctul.

Ce înseamnă asta pentru tine

Iată unde devine personal.

Înțelegerea astrocicilor ar putea revoluționa cum tratăm bolile creierului, afecțiunile de sănătate mintală și tulburările care i-au desconcertat pe medici decenii la rând. Dacă aceste celule sunt implicate în anxietate, frică și luarea deciziilor... ce-ar fi dacă le-am putea ținti specific?

Ce-ar fi dacă cheia pentru a înțelege de ce unele creiere funcționează diferit nu stă doar în neuronii care emit semnale, ci în celulele în formă de stea care poate le spun neuronilor când și cum să emită?

Această cercetare e încă la început — suntem cam la un deceniu de când luăm în serios astrocicii. Dar implicațiile sunt imense.

Concluzia

Data viitoare când simți anxietate, iei o decizie sau continui să perseverezi în loc să renunți... mulțumește-ți astrocicilor.

Aceste celule umile, trecute cu vederea, în formă de stea au condus discret spectacolul tot timpul. Și sincer? Nu pot să nu mă gândesc la asta.

Creierele noastre sunt și mai misterioase, mai complicate și mai fascinante decât ne-am imaginat vreodată. Și sincer? Așa îmi place știința.