Deci... Ce naiba e o pitică albă?
Înainte să ne aruncăm în lucruri ciudate, hai să ne asigurăm că toată lumea e pe aceeași pagină. O pitică albă este, în esență, rămășița nucleului unei stele ca So nostru, după ce aceasta moare. Gândește-te la o stea care a strălucit timp de miliarde de ani, apoi s-a stins încet, lăsând în urmă un nucleu super-dens și incandescent de rămășițe stelare. Mică dar puternică – aceste lucruri sunt incredibil de dense și au o atracție gravitațională serioasă.
Acum, iată unde devine interesant.
Descoperirea care i-a lăsat pe oamenii de știință cu mâinile în păr
Există o pitică albă numită RXJ0528+2838 care plutește undeva, la aproximativ 730 de ani-lumină de Pământ. Face parte dintr-un sistem binar – adică are o stea companion care se rotește în jurul ei, gen un partener de dans cosmic.
Pe măsură ce acest sistem rătăcește prin galaxia noastră, el înaintează prin gaz interstelar, creând ceea ce oamenii de știință numesc un șoc de pană. Poți să ți-l imaginezi ca unda care se formează în fața unei nave care taie apa, sau vibratia care apare când bagi mâna pe geamul unei mașini în mers. E un arc curbat de material – sincer frumos când vezi imaginile.
Problema? Asta nu ar trebui să existe.
De ce contează atât de mult?
Aici știința devine cu adevărat provocatoare. Când astronomii studiază sisteme binare cu pitici albe, de obicei se așteaptă să vadă un disc de acreție – practic un inel de gaz și praf, ca aluat de pizza, atras de la steaua companion, spiralând spre interior, spre pitica albă, cam cum apa se învârte în jurul unui canal de scurgere.
Acest disc este ceea ce alimentează de obicei orice emisii spectaculoase sau nebuloase pe care le vedem în jurul acestor sisteme. E motorul din spatele artificiilor, dacă vrei.
Dar când cercetătorii au îndreptat telescopul VLT al ESO spre RXJ0528+2838, au găsit... nimic. Nici un disc. Zero. Doar pitica albă, companionul ei și acest val de șoc inexplicabil strălucind în fața lor.
„Am găsit ceva neverosimil până acum și, mai important, complet neașteptat," a spus unul dintre cercetători. Sincer? Și eu aș fi rămas mască.
Intră Câmpul Magnetic (Se îngroașă gluma)
Deci dacă nu e nici un disc, ce creează acest flux puternic care continuă de cel puțin 1.000 de ani?
Echipa crede că poate a găsit un indiciu: câmpul magnetic.
RXJ0528+2838 are un câmp magnetic puternic, și în loc să lase materialul de la companionul său să se așeze într-un disc ordonat, acest câmp magnetic pare să canalizeze materia direct pe suprafața piticii albe. În loc de o pizza cosmică rotitoare, e mai degrabă ca particulele trimise printr-o pâlnie magnetică direct în stea.
Cool, nu? Dar iată problema – chiar și această explicație nu se potrivește chiar perfect.
Câmpul magnetic actual, conform calculelor lor, ar putea susține șocul de pană doar câteva sute de ani. Dar structura există de cel puțin 1.000 de ani. Deci mai lipsește o piesă din puzzle.
Un cercetător l-a numit un posibil „motor misterios" – o sursă ascunsă de energie pe care încă nu am descifrat-o. Și sincer? Îmi place că numim literalmente lucrurile pe care nu le înțelegem „motoare misterioase." Știința în forma ei cea mai sinceră.
De ce ar trebui să-ți pese?
Uite, știu că sună ca o știre de astronomie super specifică care nu-ți va afecta marțea. Dar iată de ce eu personal găsesc lucrurile astea genuin interesante:
Suntem tot timpul amintiți că universul e mult mai ciudat decât ne imaginăm. Avem modele, teorii, decenii de observații atente – și apoi apare ceva ca asta și zice „practic, habar n-avem ce se întâmplă aici, dar e cu siguranță real."
Asta nu e un eșec al științei. E știința funcționând exact cum ar trebui – observând, punând întrebări și fiind sinceră despre ce nu înțelegem încă.
Plus, hai, o stea moartă care creează o undă cosmică imposibilă în timp ce plutește prin spațiu? E obiectiv mișto.
Ce urmează?
Echipa plănuiește să studieze mai multe sisteme binare pentru a vedea dacă asta e o raritate sau dacă există alte cazuri similare care se ascund prin univers. Și când Extremely Large Telescope al ESO va fi operațional, va putea să detecteze sisteme mai slabe și să le cartografieze în detaliu mai mare.
Cine știe? Poate vom găsi o duzină de astfel de motoare misterioase, sau poate RXJ0528+2838 va rămâne frumos de neexplicat pentru ani de acum înainte.
Oricum ar fi, eu sunt cu ochii pe ea.
Sursă: ScienceDaily