Și dacă am putea vedea Alzheimerul venind cu ani înainte?
Trebuie să vă spun ceva care m-a entuziasmat sincer săptămâna asta. E genul de descoperire care te face să te oprești și să te gândești la viitorul medicinei.
Cercetătorii de la Universitatea din Oslo au găsit dovezi că boala Alzheimer ar putea lăsa urme în creierul nostru mult mai devreme decât am bănuit vreodată — și anume, cu mai mult de șapte ani înainte ca cele mai bune scanări cerebrale disponibile să poată sesiza ceva suspect.
Șapte ani. E mult timp.
Hai să vă explic de ce contează atât de mult.
Problema cu modul în care detectăm Alzheimerul acum
În momentul de față, când medicii vor să prindă Alzheimerul devreme, folosesc adesea ceva numit scanare PET pentru amiloid. Gândiți-vă la asta ca la o cameră specializată care poate vedea plăcile de amiloid — acele conglomerate proteice lipicioase care se acumulează în creierele afectate de Alzheimer.
Problema e următoarea: aceste scanări sunt considerate standardul de aur. Cel mai bun instrument pe care îl avem. Dar conform acestui studiu nou publicat în Nature Neuroscience, chiar și această tehnologie sofisticată ar putea să nu prindă unele dintre cele mai timpurii semne ale bolii.
Cercetătorii au urmărit persoane sănătoase timp de aproape 20 de ani, făcându-le scanări regulate. Acest tip de date pe termen lung sunt incredibil de rare și valoroase. Privindu-i pe oameni pe o perioadă atât de lungă, au putut identifica exact când au apărut primele plăci pe scanări — și apoi să se uite înapoi la cum arăta creierul înainte de acel moment.
Ce au descoperit a fost destul de remarcabil: creierul se schimba deja structural cu ani înainte ca vreo placă să devină vizibilă.
De ce schimbă totul
Cercetătorul principal, James Michael Roe (care era cercetător postdoc la Universitatea din Oslo când a realizat lucrarea), a spus-o astfel: „Am găsit cel mai timpuriu semnal detectat pe scanări cerebrale de până acum, care ar putea fi util pentru urmărirea bolii înainte să apară simptomele."
Lăsați că asta să vă pătrundă un pic.
În prezent, când putem vedea Alzheimerul pe o scanare, s-a produs deja un daună semnificativă. Dar aceste descoperiri sugerează că există un capitol întreg mai timpuriu al poveștii pe care l-am fi pierdut complet.
Profesorul Anders Martin Fjell, care a condus echipa de cercetare, a descris descoperirea drept „cel mai revoluționar aspect" al studiului lor. Aceștia erau adulți în vârstă cognitiv sănătoși — oameni care funcționau normal în viața de zi cu zi — și totuși creierele lor arătau deja modificări structurale subtile care în cele din urmă ar fi dus la acumularea de plăci.
Două posibilități care ar putea restructura dezvoltarea medicamentelor
Aici lucrurile devin cu adevărat interesante. Cercetătorii propun două explicații posibile pentru ceea ce au observat:
Prima variantă: Procesele care duc la acumularea de plăci ar putea deja să afecteze în tăcere creierul, chiar sub pragul de detecție al scanărilor actuale. Plăcile în sine nu sunt încă vizibile, dar daunele se produc.
A doua variantă: Ceva complet diferit ar putea cauza modificări cerebrale care apar înainte și poate chiar declanșează acumularea de plăci pe care o considerăm tradițional punctul de start.
Dacă a doua variantă se dovedește adevărată, asta ar putea schimba regulile jocului pentru dezvoltarea medicamentelor. Majoritatea tratamentelor pentru Alzheimer s-au concentrat pe eliminarea plăcilor de amiloid. Dar dacă creierul suferă deja modificări prin mecanisme diferite, targetarea numai a plăcilor ar putea fi ca și cum ai încerca să stingi un incendiu după ce casa a ars deja.
După cum a subliniat profesorul Fjell, asta sugerează că ar putea fi crucial să continuăm să dezvoltăm medicamente care vizează procese dincolo de simpla acumulare de plăci.
Ce cred eu despre asta
Scriu despre știință de ceva timp, și trebuie să spun — studii ca acesta îmi dau speranță într-un fel diferit de anunțurile obișnuite despre descoperiri revoluționare. Prea des auzim despre rezultate promițătoare care sunt încă la decenii distanță de a ajuta pe cineva.
Dar detectarea mai timpurie? Asta e ceva la care putem acționa chiar acum. Chiar și cu tehnologia actuală, dacă medicii știu la ce semne timpurii să fie atenți, pot ajuta pacienții să facă schimbări în stilul de viață, să-și monitorizeze starea și eventual să participe la studii clinice în timp ce tratamentele ar putea fi încă eficiente.
Adevărul e că Alzheimerul a fost o boală incredibil de greu de rezolvat. Parte din provocare e că, până observăm probleme de memorie, boala a avut deja ani de zile să progreseze în tăcere. Cercetări ca aceasta dau tot mai mult la o parte cortina, oferindu-ne priveliști ale unei ferestre unde intervenția ar putea face diferența.
Mai avem mult de învățat. Dar fiecare piesă a puzzle-ului pe care o descoperim — și mai ales descoperirile care ne contestă presupunerile despre când începe această boală — ne apropie de ziua când Alzheimerul ar putea deveni o afecțiune pe care o putem gestiona, nu să ne temem de ea.
Asta e un viitor la care cred că putem privi cu toții cu optimism.