Povestea Avioanelor Care Au Zburat Cu Bombe Atomice Non-Stop

Imaginează-ți asta: Anii '60, Războiul Rece în plină desfășurare, iar guvernul american decide că cea mai bună metodă de a-i descuraja pe sovietici să nu lanseze rachete nucleare este să țină bombardiere B-52 în aer tot timpul — fără pauză — pline cu arme termonucleare gata de utilizare în orice clipă.

Nu era un plan de rezervă. Nu era o strategie alternativă. Se numea Operațiunea Chrome Dome și a funcționat din 1961 până în 1968.

Șapte ani în care avioane cu bombe cu hidrogen au înconjurat planeta non-stop. Logica din spatele acestui plan? Dacă sovieticii ar fi atacat, aceste bombardiere ar fi fost deja în poziție să riposteze înainte ca rachetele inamice să ajungă la sol. Totul făcea parte din "triada nucleară" americană — rachete de pe uscat, submarine și aceste avioane de „apocalipsă" care tot zburau.

Când „Ce Ar Putea Mergi Rău?" A Devenit „Practic Tot"

Te-ai gândi că cineva a ridicat mâna și a spus: „Stai, oare e o idee bună să avem arme nucleare zburând deasupra propriei noastre țări non-stop?"

Păi, te-ai înșela.

Prima problemă serioasă a apărut în 1961, când un B-52 s-a dezintegrat în zbor deasupra Carolinei de Nord și a scăpat două bombe de 3,8 megatone. (Ca referință: bomba care a distrus Hiroshima avea cam 15 kilotone. Deci vorbim de arme de peste 250 de ori mai puternice.) Niciuna nu a explodat, iar într-un caz, singurul lucru care a prevenit o explozie nucleară a fost un comutator electric banal, de joasă tensiune. Un comutator! Unul dintre cele mai apropiate momente în care omenirea a fost aproape să se autodistrugă s-a jucat pe o piesă electronică de vreo 60 de lei.

Și totuși, misiunea a continuat.

Incidentul Din Groenlanda: Când Confortul A Devenit Catastrofă

Acum ajungem la povestea care a pus capăt Operațiunii Chrome Dome. Și sincer? E aproape comică, dacă nu ar fi fost atât de înfricoșătoare.

Pe 21 ianuarie 1968, un B-52 a decolat cu patru bombe cu hidrogen — fiecare capabilă să șteargă un oraș de pe hartă. Misiunea lui era să zboare în cercuri deasupra bazei Thule din Groenlanda, monitorizând radarele ca să confirme că funcționează corect. Nu tocmai munca cea mai interesantă din lume.

Și acum vine partea ridicolă.

Unul dintre copiloți — vrând să fie amabil, probabil — a băgat perne de spumă sub scaunul unui navigator ca să-l facă mai confortabil în timpul zborului lung. Drăguț, nu? Ei bine, sistemul de încălzire al avionului s-a stricat, așa că cineva a activat încălzitorul auxiliar.

Acel încălzitor trăgea aer cald de la motor printr-un canal... chiar lângă pernele acelea de spumă.

Pernele au luat foc.

În câteva minute, tot avionul era cuprins de flăcări. Echipajul nu a avut încotro și a fost nevoit să abandoneze aeronava. Șase oameni s-au catapultat în siguranță, dar copilotul Leonard Svitenko n-a avut același noroc — a murit în timp ce încerca să sară.

Bombardierul s-a prăbușit pe gheața mării din Groenlanda, detonându-și explozibilii convenționali și împrăștiind material nuclear în zonă. Operațiunea de curățare, numită „Crested Ice", a durat ani de zile.

Ce Ne Spune De Fapt Această Poveaste?

Iată ce mă frământă cel mai mult: experții în domeniu considerau că acest tip de incident era un „accident normal care așteaptă să se întâmple". Nu un scenariu de coșmar. Nu ceva șocant. Pur și simplu... ce te poți aștepta când pui oameni, mașini și arme nucleare împreună pentru șapte ani la rând.

Și partea cu adevărat uluitoare? Niciuna dintre cele patru bombe cu hidrogen nu a detonat. Nici măcar una. Chiar și după ce au căzut, au ars și s-au împrăștiat prin Arctica. Aceste arme sunt construite să funcționeze — și totuși nu au explodat accidental.

Asta fie ne liniștește, fie ne îngrozește complet, în funcție de cum privești lucrurile.

Ziua după accident, Operațiunea Chrome Dome a fost scoasă din funcțiune oficial. Protestatarii erau deja în fața ambasadei americane din Copenhagen (Groenlanda aparține Danemarcei) în câteva ore. Publicul pur și simplu nu mai putea să accepte așa ceva.

Imaginea De Ansamblu

Înțeleg frica care a dus la această politică. Criza rachetelor din Cuba îl făcuse pe absolut oricine să creadă că sovieticii sunt la un pas de a lansa tot ce au. Dar să zbori cu bombe cu hidrogen deasupra zonelor populate, bazându-te pe întrerupătoare simple și pe decizii legate de confortul echipajului pentru a preveni o catastrofă nucleară?

Asta nu este strategie nucleară. Este ruletă rusă cu întreaga planetă.

Mă bucur că am învățat din aceste incidente — în mare parte. Încă avem arme nucleare și încă zburăm,难以置信, unele bombardiere cu capacități nucleare. Dar Operațiunea Chrome Dome în particular? acel experiment specific în pregătirea nucleară constantă s-a încheiat pe gheața Groenlandei, oprit nu de o planificare atentă, ci de o acumulare de dezastre aproape evitate.

Uneori istoria nu e făcută de inovații îndrăznețe. Uneori e făcută de momentul în care spunem, în sfârșit: „Gata, s-a mers prea departe."

Acest moment a venit sub forma unei perne de spumă în flăcări, la 1200 de kilometri nord de Cercul Arctic.