Când mintea ta devine propriul trip psihedelic

Trebuie neapărat să vă spun ce am descoperit săptămâna asta. E genul de poveste care te face să te întrebi cât de puțin știm, de fapt, despre creierul nostru.

Gândiți-vă la asta: o femeie de 37 de ani care închide ochii și începe să vadă forme geometrice, viziuni colorate, totul fără niciun fel de substanță. Nu ia nimic. Nu folosește nimic special. Doar decide că vrea să intre într-o stare diferită — și mintea ei o ascultă.

Sună ca ceva din science fiction? Păi, oamenii de știință au și filmat-o. Cu adevărat.

Un fascicul violet și un hexagon

Agustina Velez Picatto, din Argentina, le-a povestit cercetătorilor de la Institutul de Cercetare Psihologică din Córdoba cum decurg lucrurile. Totul începe cu un fascicul violet care pornește din fruntea ei și se extinde în exterior. Apoi apare o rețea în formă de hexagon, de un galben intens, de parcă ar fi materializată din nimic.

Urmează o relaxare fizică profundă, urmată de o liniște care o cuprinde pe deplin. Din acel punct, pică într-un fel de transă în care comunică interior cu gânduri și percepții bogate — tot timpul știind foarte bine ce se întâmplă în jurul ei, în lumea reală.

„E ca și cum aș vedea rețele, zei, fețe, peisaje, palate," mi-a zis ea cercetătorilor. „Simt că sunt conectată cu lucrurile din exterior și cu ce percep."

Sună ciudat? Ei bine, da. Dar partea cu adevărat interesting e alta: femeia asta a dezvoltat capacitatea de a intra și ieși din aceste stări oricând vrea. Fără droguri. Fără echipamente. Doar mintea ei.

Ce se întâmplă în creier

Aici devine cu adevărat fascinant.

Cercetătorii Pablo Barttfeld și Gabriel Della Bella au monitorizat activitatea cerebrală a lui Picatto timp de cinci luni, în timp ce ea intra în aceste stări, folosind tehnologia fMRI. Ceea ce au observat i-a lăsat pe toți cu gura căscată.

În primul rând, în timpul transelor, conexiunile care procesează input senzorial de la corp și mediu au scăzut. Gândiți-vă la asta ca la un creier care dă muzica mai încet pe fundal — tot ce vine din afară devine mai slab, mai îndepărtat.

În același timp, rețeaua frontoparietală — centrul de control al atenției și memoriei de lucru — a devenit mai activă. Aceasta e zona care alocă resursele cognitive.

Și acum vine partea care chiar m-a dat pe spate: două rețele care în mod normal funcționează în opoziție au început să lucreze împreună. Rețeaua de control și rețeaua modului implicit (asta care se activează când visăm cu ochii deschiși sau ne gândim la noi înșine) de obicei se dau în bătaie una alteia — când una e sus, cealaltă e jos. La Picatto, în timpul transelor, ele s-au sincronizat perfect.

„Simplificat, creierul devine mai puțin condus de ceea ce i se întâmplă și mai mult de ceea ce generează el însuși," au explicat cercetătorii.

De ce contează atât de mult

Această cercetare e importantă din mai multe motive, și cred că cel mai mare e ăsta: ne face să ne întrebăm dacă drogurile psihedelice ne-au arătat doar vârful aisbergului.

LSD, psilocybina, DMT — toate aceste substanțe ne-au demonstrat că creierul poate produce experiențe radical diferite. Dar întotdeauna a rămas întrebarea: e efectul substanței sau creierul poate face asta singur?

Cazul lui Picatto sugerează că răspunsul ar putea fi al doilea. Creierul uman pare să fie mult mai capabil să genereze experiențe transcendente decât ne-am imaginat vreodată — fără nicio asistență chimică.

Implicațiile sunt uriașe. Poate fi dezvoltată această abilitate și de alți oameni? Există oare persoane care au această capacitate, dar nu au descoperit-o niciodată? Și poate cel mai interesant: ce înseamnă asta pentru înțelegerea meditației, a experiențelor religioase, a acelor momente de revelație creativă?

Un fel diferit de conștiință

Un aspect care m-a impresionat e gradul de conștientizare al lui Picatto în timpul acestor stări. Spre deosebire de cineva sub influența substanțelor psihedelice, ea știe precis ce se întâmplă. Descrie o felie de conștiință dublă — simte liniștea și interconectarea din starea de transă, dar în același timp recunoaște că trupul ei fizic zace într-un scanner cerebral.

Putea chiar manipula sunetele fMRI-ului, ridicând sau coborând tonalitatea cu o octavă, în timp ce menținea starea de transă. Adică, în timp ce creierul ei era filmat, ea controla experimentul.

Această control voluntar e extraordinară. Cea mai mare parte din ce știm despre conștiința modificată vine de la oameni care sunt, în esență, pasageri — drogurile îi duc undeva indiferent dacă vor sau nu. Picatto conduce mașina.

Ce părere aveți?

Să fiu sincer: povești din astea mă fac să mă gândesc la potențialul neexplorat al creierului uman. Vorbim despre meditație și tehnici de mindfulness ca și cum ar fi singurele căi către stări modificate fără substanțe. Dar ce-ar fi dacă unii oameni au capacități pe care nu le-am căutat niciodată?

Ce-ar fi dacă există mai mulți Picatto acolo afară, oameni care ar putea accesa aceste stări profunde ale conștiinței, dar pur și simplu nu le-au descoperit — sau nu au fost studiați pentru abilitățile lor?

Sunt genuin curios să văd încotro merge această cercetare. Până atunci, cred că e un reminder frumos că creierul rămâne unul dintre cele mai mari mistere pe care le-am întâlnit vreodată — și că, uneori, cele mai extraordinare lucruri se întâmplă chiar în interiorul minții noastre.

Sursă: https://www.popularmechanics.com/science/a71782732/hallucinations-psychedelics-altered-consciousness