Permiteți-mi să vă pun o întrebare. Dacă v-aș spune că există acum un incendiu care ar putea arde timp de șase luni consecutive, m-ați crede?
Majoritatea dintre noi ne imaginăm incendiile de pădure ca fiind dezastre dramatice, cu mișcare rapidă – știți, ziduri de flăcări care se propagă pe versanți, familii care fug cu bunurile îngrămădite în mașini. Și da, aceste incendii sunt înfricoșătoare. Dar incendiile care ard în prezent în Indonezia sunt cu totul altceva. Acestea nu sunt incendiile obișnuite de la suprafață. Ele sunt subterane.
Vorbesc despre incendiile de turbă și, sincer? Ele ar putea fi una dintre cele mai subestimate amenințări la adresa mediului de pe planetă în acest moment.
Ce este, exact, turbă?
Iată o scurtă lecție de știință (promit să fie ușoară). Turba este, în esență, materie vegetală descompusă care s-a acumulat de-a lungul a mii de ani în zonele umede. Gândiți-vă la ea ca la un burete uriaș, îmbibat cu apă. Indonezia deține aproximativ 36% din turbăriile tropicale ale lumii – o cantitate absolut enormă.
În condiții normale, aceste zone umede sunt prea ude pentru a arde. Dar iată problema: în perioadele de secetă, ele se pot usca suficient încât să devină, practic, material inflamabil. Și odată ce focul ajunge în turbă, devine o cu totul altă poveste.
„Când focurile ajung sub pământ, pur și simplu nu se opresc”, a explicat cercetătorul Robert Field de la Universitatea Columbia. „Ele vor continua să ardă până când vor veni ploile, în octombrie sau noiembrie.”
Luni întregi. Aceste incendii pot mocni timp de luni de zile.
De ce incendiile subterane sunt practic imposibil de stins
Știți cum puteți stinge un foc de tabără aruncând apă peste el? Ei bine, asta nu funcționează chiar așa cu incendiile de turbă. Pentru că flăcările nu sunt la suprafață, unde le puteți ajunge – ele se propagă prin depozitele subterane, uneori la adâncimi de metri. Pompierii pot uda suprafața toată ziua, iar focul pur și simplu... continuă. Este ca și cum ai încerca să stingi o lumânare punând un pahar peste ea din partea de sus, în timp ce fitilul continuă să ardă dedesubt.
Imaginile satelitare de pe satelitul Aqua al NASA arată sute de detecții de incendii în întreaga Indonezie chiar acum, iar oamenii de știință spun că anul 2026 se apropie periculos de mult de nivelurile din 2015 – care au fost absolut catastrofale. În acea perioadă de incendii, flăcările din Indonezia au eliberat 1,75 miliarde de tone de gaze cu efect de seră. Ca să vă faceți o idee, aceasta este o cantitate mai mare decât emisiile totale ale Japoniei într-un an întreg. Un singur sezon de incendii.
Și iată un detaliu cu adevărat înfricoșător: în timpul celor mai grave episoade de fum, sateliții au dificultăți în a detecta incendiile. Fumul devine atât de dens încât blochează vederea din spațiu. Așadar, când situația pare cea mai gravă văzută din spațiu, realitatea ar putea fi și mai rea. Nu este exact un gând liniștitor.
Schimbările climatice agravează situația – mult mai mult
Sezonul de incendii din 2026 este amplificat de El Niño, un fenomen climatic care reduce precipitațiile în întreaga Indonezie. Combinați acest lucru cu faza pozitivă continuă a Dipolului Oceanului Indian și veți avea condiții de secetă care fac aceste turbării și mai vulnerabile.
Dar să fim realiști pentru o clipă: nu este vorba doar despre ciclurile climatice naturale. Oamenii de știință subliniază că decenii de intervenție umană au făcut aceste pe