Când ajungi la 90 de ani fără demență, ești în siguranță? Cercetătorii spun că nu chiar
Ai crede că dacă ai ajuns la 90 de ani cu mintea limpede, ai scăpat de probleme. Ei bine, un studiu recent arată că lucrurile nu stau chiar așa.
Cercetarea care schimbă datele problemei
Începând cu 2018, oamenii de știință de la UC Davis Health și Kaiser Permanente au demarat studiul LifeAfter90. Au urmărit peste 800 de persoane care aveau deja 90 de ani când au intrat în studiu și nu aveau demență. Adică oameni care au ajuns la această vârstă fără probleme cognitive. Cercetătorii voiau să vadă ce urmează.
Rezultatul? Ajungi la 90 nu înseamnă că ești protejat automat.
Femeile și riscul dublu
Cea mai surprinzătoare descoperire: femeile trecute de 90 de ani aveau un risc de demență de aproximativ două ori mai mare decât bărbații de aceeași vârstă. Știam că femeile au în general un risc mai ridicat, dar faptul că diferența se menține și în a zecea decadă de viață este destul de izbitor.
Diferențele rasiale contează și la 90 de ani
Studiul a scos la iveală și diferențe legate de etnie. Participanții de culoare aveau un risc cu aproximativ 75% mai mare comparativ cu cei de origine asiatică. Participanții de culoare și hispanici aveau rate semnificativ mai ridicate decât albii și asiaticii.
Știm de ani buni că aceste diferențe există în domeniul demenței. Dar faptul că persistă chiar și la 90 de ani ne amintește că mai avem mult de lucru.
Poveștile complicate ale genelor
APOE este gena asociată frecvent cu riscul de Alzheimer. Aici lucrurile devin interesante.
Există APOE2, care pare să ofere protecție. Participanții cu această variantă aveau un risc de demență cu 60% mai mic — un efect protector semnificativ care se menține chiar și la vârste extreme.
Apoi e APOE4, varianta cu risc mai ridicat. Te-ai aștepta ca ea să crească riscul constant, nu? Ei bine, nu chiar. În populația generală din studiu, APOE4 nu a crescut substanțial incidența demenței. Dar când cercetătorii au analizat mai în detaliu, au descoperit că riscul era aproape dublu pentru participanții de culoare și diferit între bărbați și femei.
Genetica nu funcționează izolat — interacționează cu sexul, rasa și probabil mulți alți factori pe care încă nu i-am identificat.
Marea întrebare
Ce m-a impresionat cel mai mult: unii participanți aveau factori de risc evidenti la 60-70 de ani — tensiune mare, colesterol ridicat — și totuși au ajuns la 90 de ani cu mintea intactă. Unii purtători de APOE4 au făcut la fel.
Ce i-a protejat?
Asta este misterul pe care cercetătorii vor să-l rezolve. Dacă înțelegem ce le-a permis acestor oameni să înflorească în ciuda riscurilor, am putea descoperi strategii utile pentru toată lumea.
Ce înseamnă asta pentru tine
Dr. Rachel Whitmer, autoarea principală a studiului, a punctat bine: medicii nu pot presupune că cineva dintr-un grup cu risc ridicat care a ajuns la 90 de ani fără demență este automat în siguranță. Trebuie să vorbim despre sănătatea creierului și reducerea riscului la orice vârstă.
Eu personal găsesc asta reconfortant și în același timp provocator. Reconfortant pentru că înseamnă că organismul și mintea noastră au o reziliență remarcabilă pe care nu o înțelegem pe deplin. Provocator pentru că îmbătrânirea este complicată și nu există un moment în care poți spune „am scăpat".
Dar iată concluzia mea: studii ca acesta îmi dau speranță. Fiecare piesă a puzzle-ului ne apropie de înțelegerea modului în care ne putem proteja creierul. Și până atunci, lucrurile de bază pe care le știm de ani — mișcarea, alimentația, conexiunile sociale, gestionarea tensiunii — contează probabil mai mult decât credeam.
Pentru că, se pare, ajunsul la 90 de ani este doar începutul conversației.
Sursă: ScienceDaily