Unde a dispărut gustul? Misterul din spatele pierderii senzațiilor culinare

Ți s-a întâmplat vreodată? Muști dintr-o prăjitură de ciocolată bogată sau din mâncarea preferată, te aștepți la o explozie de arome, dar... nimic. Doar textură. Fără dulceață, fără savoare, doar procesul mecanic de a mestiga.

Pentru majoritatea, pierderea gustului în timpul pandemiei a fost o neplăcere temporară. Dar pentru un grup de oameni, această „ceață a gustului” a persistat luni de zile. Știința a avut o misiune dificilă, dar o cercetare recentă pare să fi găsit răspunsul.

Nu e vorba de creier, ci de „amplificatorul” tău

Până nu demorii, cercetătorii s-au întrebat: problema este neurologică (creierul nu primește semnalul) sau senzorială (limba nu îl trimite)? Cercetătorii de la Universitatea din Colorado Anschutz, împreună cu echipe din Suedia, au clarificat misterul: problema stă direct în celule.

Iată partea tehnică, explicată pe înțelesul tuturor: în interiorul papililor gustative există o proteină numită PLCβ2.

Imaginează-ți că PLCβ2 este un amplificator molecular. Când mănânci ceva dulce, amar sau sărat (umami), celulele gustative captează semnalul și îl trimit creierului. Însă aceste semnale sunt extrem de slabe. Ai nevoie de acel „amplificator” (PLCβ2) pentru a mări volumul semnalului, astfel încât creierul să îl poată interpreta.

Studiul a demonstrat că, la persoanele cu probleme persistente, nivelul acestei proteine este mult mai scăzut. Fără acest boost, semnalul vine atât de încet, încât creierul îl percepe ca pe o liniște absolută.

De ce poți încă simți sarea și aciditatea?

Această descoperire explică un fenomen ciudat pe care cercetătorii l-au observat: oamenii puteau să simtânde perfect sarea sau aciditatea, dar gusturile dulce, amare și umami erau complet absente.

De ce? Pentru că gustul sărat și cel acid folosesc un „circuit” diferit, care nu depinde de amplifierul PLCβ2. E ca și cum ai avea un sistem audio unde basul și înaltele funcționează perfect, dar notele medii sunt complet tăiate. Audi ritmul, dar nu auzi melodia.

Nu e vorba doar de semnal, ci de „hardware”

Cercetătorii nu s-au oprit la nivelul molecular. Când au analizat țesuturile la microscop, au descoperit ceva și mai surprinzător: dezorganizare structurală.

La unii subiecți, arhitectura celulelor gustative era complet haotică. Nu era vorba doar despre un „software” (semnalele chimice) defect, ci despre un „hardware” (structura fizică a papilei) construit greșit.

Mai există speranță?

Aici intervine partea cea mai intrigantă: celulele gustative se regenerează natural la fiecare două până la patru săptămâni. Teoretic, celulele „defecte” ar fi trebuit înlocuite de unele noi, sănătoase, de mult.

Faptul că disfuncția persistă sugerează că virusul a afectat modul în care celulele sunt programate sau organizate.

Există speranță? Cu siguranță! Acum că știm exact ce s-a stricat — amplifierul molecular și structura celulară — următoarea etapă este să învățăm cum să le reparăm. Trecem de la întrebarea „De ce se întâmplă asta?” la „Cum restabilim semnalul la normal?”.

Până atunci, dacă mâncarea preferată pare fadă, nu dezamăgiți. Știința lucrează deja să vă readucă plăcerea de a mânca!