Gigantul adormit de sub ocean: Ce se întâmplă în caldera Kikai?
Imaginează-ți un vulcan atât de uriaș încât, dacă am turna lava lui peste New York, am îngropa Central Park sub un munte de rocă topită de peste 10 kilometri înălțime. Sună ca un film de SF, nu? Ei bine, așa arată adevărata dimensiune a unui „supervulcan”.
Unul dintre acești monștri geologici se află sub apele Japoniei. Este vorba despre caldera Kikai, o imensă depresiune din fundul oceanului. Acum aproximativ 7.300 de ani, acest vulcan a avut o erupție atât de violentă încât a schimbat fața regiunii. Dar iată partea care te va lăsa mască: vulcanul nu este doar o „cicatrică” veche pe fundul mării. El se reîncărcă.
Cum „vedi” un vulcan care stă sub apă?
Probabil te întrebi: „Cum poți studia ceva ce este ascuns sub sute de metri de apă și rocă?”
Cercetătorii de la Universitatea din Kobe și de la JAMSTEC (agenția de cercetare marină din Japonia) au găsit o soluție ingenioasă. Nu au încercat să coboare cu submarinele la fiecare centimetru, ci au folosit „pulsurile seismice”.
Mai simplu spus, au trimis unde sonore prin scoarța terestră. Gândește-te la un ecograf, dar aplicat întregii planete. Prin analiza modului în care sunetul se reflectă în straturile de rocă, oamenii de știință au reușit să „vadă” ce se întâmplă la adâncimi. Rezultatul? Au descoperit un rezervor masiv de magmă proaspătă, chiar acolo unde s-a produs erupția veche.
Nu sunt doar resturi de la trecut
Aici intervine partea cea mai fascinantă. Te-ai putea gândi că magma de acolo este doar „restul” de la erupția de acum 7.300 de ani. Dar datele spun altceva!
Analizând compoziția chimică a lavei, cercetătorii au observat că această magmă este complet diferită de cea veche. Asta înseamnă că vulcanul „bea” magmă nouă, direct din mantaua planetei. Este ca și cum ai avea un rezervor de benzină golit care începe să se umple din nou, de la bază.
Trebuie să ne pregătim pentru erupție?
Știu ce te gândești: „Ok, e interesant, dar trebuie să fac bagajele pentru mâine?”
Răspunsul scurt este: Nu.
Supervulcanii au nevoie de mii de ani pentru a se „reîncărca”. Totuși, înțelegerea modului în care se acumulează magma este „Sfântul Graal” al vulcanologiei. Dacă reușim să calculăm matematic cât de repede se umple acest rezervor, s-ar putea să putem prezice, în sfârșit, când se pregătește gigantul să explodeze.
Această descoperire nu este importantă doar pentru Kikai. Ea oferă o metodă nouă de a studia alte legende precum Yellowstone (SUA) sau Toba (Indonezia). Practic, învățăm să ascultăm bătaia inimii Pământului, undă cu undă.