VARA CIUDATĂ A BUBURUZELOR DISPĂRUTE
Hai să fiu sincer: eram tipul acela. Cel care flutuca disperat la fiecare viespe care îndrăznea să se apropie de burgerul meu la un grătar, care refuza să mănânce desert în aer liber, care bombănea despre insectele astea blestemate care îmi distrugeau vara.
Dar anul ăsta? În această vară cu temperaturi record și vreme ciudată? N-am văzut nici măcar o singură viespe să-mi strice prânzul. Și sincer? Îmi lipsesc.
Nu, chiar. Înainte să crezi că am înnebunit, ascultă-mă până la capăt – pentru că oamenii de știință sunt îngrijorați, și există un motiv bun să fii și tu.
SARCA VIESPILOR
Dacă te-ai bucurat de mesele în aer liber fără打扰, poate gândești că în sfârșit universul ne-a dat o pauză. Dar cercetătorii care studiază aceste insecte ridică din sprâncene.
Sondajul Mare despre Viespi din UK – singurul program național de monitorizare – încă n-a început să colecteze date, dar dovezile anecdotice se adună. Dăădăcătorii profesioniști de dăunători raportează mult mai puține apeluri despre cuiburi de viespi. Media care de obicei publică știri despre „invazii de viespi" în perioada asta? Tăcută. Chiar și oamenii de știință care studiază viespile tocmai pentru asta nu găsesc destule specimene pentru experimente.
Studenții mei au nevoie de viespi pentru cercetare, și pur și simplu nu le putem găsi.
Asta e... chiar îngrijorător.
DE CE AR TREBUI SĂ NE INTERESEZE?
Știu la ce te gândești. „Păfuit-o de bine", nu? Acele înțepături dureroase, picnicurile distruse, tupeul unei insecte care pare să existe doar ca să ne tortureze.
Dar uite care e treaba – viespile sunt incredibile, și fac mult mai multe pentru noi decât își imaginează majoritatea oamenilor.
Gândește-te la ele ca la echipa de control al dăunătorilor a naturii. Viespile sunt campioane la ținerea sub control a populațiilor de alte insecte. Dăunători agricoli care ar putea devasta culturile? Viespile vânează. Omizi care ronțăie prin grădini? Viespile la revedere. Sunt ca niște mici protectori înarmați ai hranei noastre.
Dar asta nu e tot! Sunt și polenizatori. Nu la fel de celebri ca albinele, dar viespile vizitează florile, mișcând polenul și ajutând plantele să se reproducă. Și poate cel mai important? Sunt descompunători. Viespile care bâzâie pe lângă compost sau fructele putrede? Ajută la desfacerea lucrurilor și la reciclarea nutrienților în ecosistem.
Fără viespi, am simți. Grădinile ar suferi. Recoltele ar putea scădea. Și sincer, ecosistemul ar fi destul de dezechilibrat.
DE CE AU DISPĂRUT?
Teoria principală? Primăvara aceea brutală și valurile de căldură care au urmat.
Primăvara a început bine – caldă și uscată, ceea ce e de obicei perfect pentru reginele viespi care ies din hibernare să-și înceapă coloniile. Dar apoi au venit fluctuațiile ciudate de temperatură. Zile reci și umede între friguri neașteptate noaptea. Oamenii de știință cred că această „bătaie climatică" ar fi putut face multe regine să abandoneze sau să moară în perioada critică de înființare a cuibului.
Apoi au venit valurile de căldură. Și încă unul. Acum, unele insecte chiar prosperă în condiții calde. Fluturii, de exemplu, au ceea ce grupurile de conservare numesc o „vară excelentă" – zile calde neîntrerupte înseamnă mai multă hrană, împerechere și depunere de ouă.
Dar viespile au limite. Cercetările sugerează că temperatura maximă critică pentru ele – adică temperatura la care încep să cedeze – e undeva pe la 45°C. Pare mult, dar suprafețele solului în timpul valurilor de căldură din UK au depășit 50°C. Asta devine periculos de aproape.
Și uite ceva care m-a izbit: puținele viespi care AU fost văzute sunt vizibil mai mici decât normal. Mărimea insectelor depinde mult de nutriție în timpul dezvoltării, iar viespile mai mici sugerează că adulții care ies au probleme să găsească destulă hrană. Asta ar putea indica probleme mai mari în lanțul alimentar – prada devenind rară, florile ofilindu-se de căldură, întregul sistem dărâmat.
CE PUTEM FACE?
Sincer? Asta pare unul dintre acele momente unde răspunsul e și „nu prea multe la nivel individual" și „totul contează în ansamblu".
Conexiunea cu clima e greu de ignorat. Aceste evenimente meteorologice extreme – valurile de căldură, fluctuațiile imprevizibile de temperatură – devin tot mai frecvente și aruncă ecosistemele în haos. Viespile nu sunt singurele insecte afectate; populațiile de bondari arată și ele semne de stres.
Dar uite ce-mi dă speranță: conștientizarea. Faptul că oamenii de știință monitorizează activ, că organizațiile de conservare urmăresc populațiile de viespi, că oamenii observă și pun întrebări – ăsta e primul pas.
Și poate, doar poate, această vară fără viespi ne va da tuturor un moment de apreciere pentru aceste insecte neînțelese. Data viitoare când una se apropie de limonada ta, poate vei ezita înainte să o lovești. Nu pentru că nu te va înțepa – sigur o poate face și o va face – ci pentru că acea mică creatură e parte din ceva mai mare. Un ecosistem. Un echilibru. O lume care devine tot mai complicată pentru toți locuitorii ei mici.
Eu tot voi sta la distanță la picnicuri. Dar voi și spera în liniște să revină vara viitoare.
Ciudat să speri la așa ceva, nu?