O nouă zi, o nouă strategie în Orientul Mijlociu

Se repetă scenariul. Rapoarte recente arată că SUA și Israelul colaborează cu forțe kurde din Iran. Scopul? Pregătirea unei revolte interne. Sună cunoscut? Normal, că s-a mai întâmplat.

Informațiile de ultimă oră vorbesc despre arme trimise de luni bune în vestul Iranului. Voluntari kurzi se antrenează în munți. Planul implică o ofensivă terestră, cu posibil sprijin aerian de la americani și israelieni.

Kurds: aliați de nădejde, dar abandonați mereu

Trecutul mă bântuie rău de tot. Kurdii au fost cei mai buni luptători alături de SUA în ultimele decenii. Au jucat un rol cheie contra ISIS, cu curaj și strategie impecabile.

Problema mare: am mai făcut asta, iar ei au rămas în aer. După înfrângerea ISIS, americanii s-au retras brusc. Kurdii au fost lăsați să se descurce cu turcii și alte presiuni regionale. Mulțumiri seci, apoi pa.

Cifrele din joc

Aproape 10 milioane de kurzi trăiesc în Iran. Mulți sunt pregătiți de ani buni. Teheranul îi tratează prost pe minoritarii kurzi, frustrarea e mare.

Dar atenție: Iranul nu e Irakul din 2003. Armata lor e bine întărită în zonele kurde. Serviciile secrete sunt de temut. Orice răscoală ar fi înăbușită rapid și dur.

Problemele de fond

Cazul ăsta arată stilul tipic american în Orientul Mijlociu: găsești proxy locali să facă treaba murdară, tu te speli pe mâini.

Trump a vorbit recent cu lideri kurzi. Detalii? Nu știm. Dar sincronizarea spune multe. Se vorbește chiar de iranieni ca "butoane pe teren", fără trupe americane directe.

Întrebarea mea: Și după? Plan pe termen lung dacă merge? Ieșire curată dacă eșuează rău?

Factorul încredere

Liderii kurzi din Irak stau pe gânduri. Au dreptate. Știu cum reacționează Iranul la vecini implicați. Și văd cum SUA pleacă după ce-și atinge scopurile imediate.

Kurdii au fost păcăliți de promisiuni goale, când vânturile politice s-au schimbat. De ce ar crede acum?

Opinie: lecțiile istoriei ignorate

Înțeleg logica strategică. Regimul de la Teheran are opoziție reală. Kurdii au motive serioase de nemulțumire. Sprijinul intern bate atacul din afară.

Totuși, simt că pregătesc o nouă generație de kurzi pentru abandon. Modelul e clar: sprijin inițial, victorii tactice, belele politice, retragere lentă, apoi față de șocată când aliații se simt trădați.

Realitatea: dacă ceri cuiva să-și riște viața pentru scopurile tale, stai cu el până la capăt. Jumătăți de măsură nu-s doar imorale, ci și proaste strategic.

De fiecare dată, devine mai greu să găsești parteneri locali serioși. Zvonurile circulă.

Ce urmează

Indiferent dacă merge mai departe sau nu, ține minte: oameni adevărați, cu familii, decid să riște totul pe baza promisiunilor din Washington și Ierusalim.

Orientul Mijlociu e și așa instabil. Un conflict proxy nou ajută politic pe termen scurt, dar prețul uman – mai ales pentru comunități deja jecmănite de cooperarea cu Vestul – merită gândit bine.

Poate de data asta e altfel. Poate există angajament real pe termen lung pentru autonomia kurdă. Dar istoria nu mă convinge.

Sursă: https://www.itv.com/news/2026-03-03/united-states-seeking-an-armed-uprising-inside-iran