Când un cioban timid a creat, fără să vrea, literatura engleză

Pe la anul 670, un om simplu numit Caedmon păzea vitele la mănăstirea Whitby. Legenda spune că într-o noapte i s-a arătat un vis și, deodată, a început să compună versuri. Prima lui poezie avea doar nouă rânduri și lăuda creația lumii. Nimeni nu se aștepta ca acele cuvinte să marcheze începutul poeziei scrise în limba engleză.

Această scurtă creație, numită Imnul lui Caedmon, este astăzi cel mai vechi text poetic cunoscut în engleză veche. Un fel de explozie inițială pentru întreaga literatură engleză.

Pierdut în traducere

Poezia a supraviețuit datorită unui călugăr numit Beda, care a inclus povestea lui Caedmon în cronica sa despre istoria Bisericii engleze. Dar Beda a scris totul în latină și a tradus versurile originale. De aceea, timp de secole, poezia a fost cunoscută doar prin traducerea latină, iar textul englezesc apărea doar pe margine sau la final.

Până acum, existau doar două exemplare vechi ale acestui text. Ambele arătau la fel: latina ocupa locul principal, iar engleza veche era tratată ca un adaos.

Manuscrisul care a dispărut

În Biblioteca Națională Centrală din Roma se află un manuscris scris între anii 800 și 830 într-o mănăstire din Italia. A străbătut Europa în timpul războaielor napoleoniene, a fost furat, a trecut prin colecții private și a fost considerat pierdut de cercetători din 1975 încoace. Nimeni nu a știut ce conține până când biblioteca l-a scanat și l-a pus online.

De ce e important

Când doi cercetători de la Trinity College Dublin au văzut versiunea digitală, s-au surprins. Spre deosebire de celelalte exemplare, aici versurile în engleză veche nu mai apar la margine. Ele sunt integrate direct în textul latin. Asta înseamnă că, la mai puțin de un secol după Beda, cineva a considerat poezia lui Caedmon importantă și a ales să o păstreze în mijlocul paginii.

Ce ne spune despre limbă

Avem în total cam trei milioane de cuvinte păstrate din engleza veche. Cele mai multe date din secolul al-X-lea și al-XI-lea. Imnul lui Caedmon este rar pentru că vine din secolul al-VII-lea. Este o capsulă a timpului care ne arată cum arăta limba engleză la începuturile ei scrise.

Faptul că a fost integrată în text arată că oamenii acelor vremuri nu considerau poezia în limba lor maternă ca fiind ceva secundar. Doreau să o păstreze.

Valoarea digitalizării

Ceea ce impresionează cel mai mult la această descoperire este modul în care s-a făcut. Doi cercetători din Irlanda au putut analiza un manuscris păstrat în Italia fără să plece de la birou. Totul a fost posibil datorită scanării și publicării online a documentului.

Această poveste ne reamintește de ce merită să păstrăm și să digitalizăm arhivele vechi. Nu știem niciodată când un fișier digital va ajuta pe cineva să regăsească un fragment important din istorie.