Ce se întâmplă dacă universul nu accelerează deloc?

Trebuie să vă spun ceva care m-a lăsat cu gura căscată. De ani de zile, cosmologii ne spun că universul nu doar că se extinde, ci accelerează în această expansiune. Este considerat un fapt stabilit. Ei bine, acum apar voci care zic: stai puțin, poate nu e chiar așa.

Povestea veche

Supernovele de tip Ia au fost folosite ca niște rigle cosmice. Aceste explozii stelare au o strălucire aproape constantă. Comparând strălucirea reală cu cea așteptată, oamenii de știință pot calcula distanțele. Iar din deplasarea spre roșu a luminii, pot afla viteza cu care aceste obiecte se îndepărtează de noi.

Concluzia? Universul accelerează. Iar cauza ar fi energia întunecată. Un ceva misterios care ar trebui să ocupe 68% din univers. Doar că nimeni nu a detectat-o direct. Am dedus că trebuie să existe. Pentru că expansiunea părea să se accelereze.

Surpriza

Fizicianul teoretician Subir Sarkar și echipa lui lucrează de ani buni la acest subiect. Au publicat cercetări noi. Și sunt... interesante.

Problema? Când au analizat mai atent datele, au realizat că un factor fusese ignorat: vârsta stelelor care au produs acele supernove.

Supernovele de tip Ia vin din pitice albe aflate în sisteme binare. Echipa a aplicat o corecție pentru vârsta acestor stele progenitor. Iar rezultatul? Supernovele din stele tinere sunt mai slabe luminos decât cele din stele bătrâne.

Acum vine partea interesantă. Supernove mai îndepărtate au stele progenitor mai tinere. Pentru că privim înapoi în timp, când universul era mai tânăr. Deci acele supernove îndepărtate par mai slabe. Mai slabe înseamnă că par mai departe. Iar dacă par mai departe decât ar trebui, par că se mișcă mai repede decât în realitate.

Cu alte cuvinte? Accelerația aceea ar putea fi o iluzie.

Dovada

Dar lucrurile nu se opresc aici. Când cercetătorii au verificat direcția acestei accelerații ciudate, au observat ceva suspect. Se alinia aproape perfect cu direcția în care ne mișcăm noi prin spațiu.

Știți de fondul cosmic de microunde? Acea strălucire rămasă de la Big Bang? Există acolo un „punct fierbinte" care arată că ne mișcăm față de restul universului. Ei bine, accelerația falsă pare să vină din exact acea direcție.

Și mai este ceva. Efectul slăbea cu cât te uitai mai departe. Dacă energia întunecată ar fi o constantă cosmologică adevărată, ar arăta la fel în orice direcție și la orice distanță. Dar un semnal care are o direcție preferată și se estompează cu distanța? Asta sună mai degrabă a efect local. Poate suntem într-o bulă de spațiu în mișcare.

Ce înseamnă asta?

Dacă Sarkar și echipa lui au dreptate, universul încă se extinde. Dar încetinește, nu accelerează. Tot ce am crezut că vedem ar putea fi doar un joc al luminii.

Nu o să mint. Ar fi o schimbare uriașă. Energia întunecată nu ar mai fi acea constantă cosmologică uniformă. Poate că nu ar mai trebui să existe deloc. Sau măcar nu în forma în care am imaginat-o.

Dar uite ce este fascinant aici. Așa ar trebui să funcționeze știința. Să întrebăm, să verificăm, să căutăm ce am fi putut rata. Asta nu e slăbiciune. Este un semn de sănătate. De fiecare dată când săpăm mai adânc, ne apropiem de adevăr.

Înseamnă asta că energia întunecată este fake? Nu. Încă nu. Dar înseamnă că ar trebui să ne ținem presupunerile mai lejer. Universul este vast, ciudat și probabil mult mai complicat decât ne imaginăm.

Și sincer? Asta este ce îl face fascinant.