Pași în urmele verișorilor antici: O surpriză de acum 1,4 milioane de ani
Trebuie să vă spun ceva care m-a dat peste cap toată săptămâna. Imaginați-vă: sunteți pe malul unui lac în nordul Keniei, acum 1,4 milioane de ani. Aerul e greu și cald. Și dintr-odată îi vedeți – opt indivizi care se apropie, mergând fix unde sunteți dumneavoastră.
Nu sunt chiar oameni. Nu sunt chiar... nimic din ce există azi.
Nu e ficțiune științifică. E ceea ce oamenii de știință tocmai au descoperit, conservat în amprente fosile care ne oferă una dintre cele mai intime priveliști în viața de zi cu zi a rudelor noastre străvechi.
Momentul „Uau"
Ceea ce face această descoperire specială e următorul lucru. Când cercetătorii au început să analizeze amprentele, se așteptau să găsească dovezi ale unor indivizi mici. Pentru decenii bune, tot ce știam despre Paranthropus boisei venea din craniu – fălci masive și dinți uriași care le-au adus porecla „Omul Spărgător de Nuci". Oamenii de știință bănuiau că aceste creaturi erau cam pipernicite, poate prinse undeva la 1,3-1,4 metri înălțime.
Dar amprentele au spus o poveste complet diferită.
„Aceștia erau indivizi mari", au constatat cercetătorii. „Vorbim de până la 1,8 metri înălțime și vreo 75 de kilograme."
E o creatură substanțială, de talie umană. Gândiți-vă la asta – ne-am închipuit Paranthropus boisei greșit timp de decenii.
Mai mult decât niște picioare mari
Dar iată unde lucrurile devin cu adevărat interesante. Cei opt indivizi nu doar că mergeau. Se deplasau împreună.
Și atenție: cei mai mulți par să fi fost masculi adulți. Nicio femelă sau copil evident în acest grup.
Ce înseamnă asta? Conform echipei de cercetare, sugerează ceva remarcabil: structuri sociale complexe. Aceste rude antice poate trăiau în grupuri mari, unde masculii se concurau pentru parteneri, dar înțelegeau și valoarea de a rămâne uniți pentru siguranță într-o lume periculoasă, plină de prădători.
Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine mă emoționează sincer. Aceste creaturi, care umblau acum 1,4 milioane de ani, aveau vieți sociale. Aveau prieteni. Aveau grupuri în care aveau încredere.
Lacul care nu se oprește să dea
Amprentele au fost descoperite lângă un mal lacustru străvechi – parte din legendara regiune Lacul Turkana, care continuă să fie una dintre cele mai incredibile comori ale cercetării evoluției umane de pe întreaga planetă.
Oamenii de știință au documentat sute de amprente de hominini în nu mai puțin de șase situri din zonă. Și partea ciudată: aceste amprente apar mereu în medii de mal lacustru, iar și iar, de-a lungul zecilor de mii de ani.
Ce aveau aceste maluri atât de special? Cercetătorii cred că aceste zone ofereau resurse suficient de valoroase pentru a-i atrage înapoi pe diferiți verișori umani. Apă proaspătă, surse de hrană, poate chiar un loc sigur unde să se odihnească. E logic – apa atrage viața, acum ca și atunci.
De ce contează asta
Cred că ce e special la această descoperire nu e doar dimensiunea amprentelor (deși e destul de cool). E ce pot să ne spună amprentele pe care oasele pur și simplu nu pot.
Oasele se pot acumula de-a lungul miilor de ani, spălate la un loc din timpuri și locuri diferite. Dar amprentele? Amprentele surprind un moment. Ne arată ce se întâmpla într-o clipă precisă – literar, opt indivizi care treceau prin acest loc exact, probabil la câteva ore unul după altul.
Echipa de cercetare a spus-o frumos: fiecare sit de amprente e ca o fotografie din trecutul nostru, și construim rapid un album cu mai multe ferestre către cine erau rudele noastre străvechi, cum se mișcau și cum trăiau.
Imaginea de ansamblu
Paranthropus boisei și-a împărțit lumea cu primii membri ai propriului nostru gen, Homo. Dar în timp ce strămoșii noștri erau aparent pe drumul care în cele din urmă ne-a dus pe noi, Paranthropus urma o traiectorie evolutivă complet diferită – una care în final avea să dispară.
Și totuși, iată-i acolo, trăind vieți sociale complexe, călătorind împreună, navigând printr-o lume periculoasă. Nu erau doar fundături evolutive. Erau persoane, în felul lor.
Echipa de cercetare se întoarce în Kenya anul acesta pentru a continua investigarea acestor situri. Fiecare suprafață nouă pe care o studiază ar putea dezvălui un alt moment din trecutul îndepărtat, adăugând pagini noi în înțelegerea noastră despre cine suntem.
Eu, unul, abia aștept să văd ce mai găsesc.
Sursă: ScienceDaily - Articolul original