Când un presimțământ devine tragedie
Ce-ai face dacă ai simți dinainte că se întâmplă ceva rău?
Această întrebare stă la baza poveștii zborului Japan Airlines 123. Pe 12 august 1985, Akihisa Yukawa s-a trezit cu o stare de neliniște atât de puternică, încât nu putea ignora. Nu era omul care să creadă în semne. Ca director bancar, zbura aproape în fiecare săptămână pe ruta Tokyo-Osaka și obișnuia să se bazeze pe logică. Dar acea dimineață de luni i s-a părut diferită. Foarte diferită.
Partenera lui, Susanne Bayly-Yukawa, și-a amintit mai târziu că Akihisa i-a spus că nu mai simțise niciodată așa ceva. A fost atât de neliniștit, încât i-a cerut secretarei să-i schimbe biletul cu unul de tren rapid. Dar în perioada Obon, când mii de japonezi pleacă în vacanță să-și viziteze rudele, trenurile erau deja pline. Când șeful lui a insistat să zboare, Akihisa s-a supărat. Avea un sentiment rău. Un sentiment foarte rău.
În seara aceea și-a luat rămas-bun de la soția însărcinată și a plecat spre aeroportul Haneda. Nu s-a mai întors niciodată.
Doisprezece minute până la catastrofă
Zborul Japan Airlines 123 trebuia să fie un drum scurt de 54 de minute între Tokyo și Osaka. Avionul Boeing 747, supranumit „Regina Cerurilor”, avea o reputație bună de siguranță. Era un avion solid, mare și, pentru acele vremuri, aproape de neclintit.
Dar la altitudinea de 24.000 de picioare, ceva a cedat brusc.
A apărut o explozie puternică. Peretele din spate al cabinei, cel care ține presiunea în interior, a cedat. Diferența de presiune a aruncat aerul spre coada avionului cu o forță atât de mare, încât a rupt complet secțiunea din spate.
În momentul în care coada s-a desprins, s-au rupt și aproape toate sistemele de control.
Avionul a pierdut aripa verticală, direcția de zbor și toate cele patru sisteme hidraulice. Aceste sisteme sunt ca sistemul nervos al unui avion. Ele controlează direcția, înclinarea aripilor și orice mișcare necesară pentru a menține avionul pe traiectorie. Atunci, piloții nu mai aveau absolut nimic de controlat.
Zburând fără control
Într imagină că conduci un automobil de 300 de tone și ai pierdut brusc direcția, frânele și accelerația, dar poți doar să reglezi ușor pedala de accelerație. Acea situație era realitatea piloților.
Pentru 32 de minute, căpitanul Masami Takahama și echipa lui au încercat să mențină avionul sus,仅靠引擎. Pe când de 32 de minute, piloții au folosit doar forța motorului pentru a urca și coborî. Nu mai puteau vira. Nemai puteau manevra avionul.
Tot ce au putut face, oamenii au făcut. Un investigator american de la NTSB a spus că „echipajul a făcut tot ce a putut”. Dar același investigator a spus ceva mai trist: „Catastrofa era inevitabilă.”
Muntele Osutaka, la 62 de mile de Tokyo, nu mehr a văzut avionul. Avionul a lovit creasta muntelui la viteză mare. Au supraviețuit doar patru oameni. Din restul de 520, niciunul nu s-a mai întors acasă.