Sulurile Pe Care Timpul (Aproape) le-a Uitat

Trebuie să recunosc — când am dat peste acest studiu prima oară, am citit articolul de două ori ca să mă asigur că înțeleg ce se întâmplă.

Oamenii de știință au ars suluri de papirus în mod deliberat. Au folosit materiale tradiționale egiptene, au pus elevi de liceu să scrie cu pensule din trestie, le-au rulat și apoi le-au dat foc într-un cuptor de temperatură înaltă până s-au carbonizat complet.

Și uite ce-i interesant: asta a fost genial.

De ce Ar Arde Cineva Papirus Voluntar?

Permiteți-mi să vă desenez tabloul. Ești în Herculaneum, Italia, acum aproape 2.000 de ani. Vesuviu urmează să erupă într-una dintre cele mai catastrofale explozii vulcanice din istorie. În câteva ore, un întreg oraș e îngropat sub cenușa vulcanică. Dar iată ce nu știu mulți — cenușa nu a păstrat doar clădiri și corpuri. A păstrat ceva mult mai prețios: o întreagă bibliotecă.

Vorbim de aproximativ 1.800 de suluri de papirus care au supraviețuit catastrofei. Nu sunt copii după copii, cum e mare parte din literatura antică. Sunt opere originale, cărți care au venit direct din cercurile intelectuale antice și au fost înghețate în timp de distrugerea vulcanică.

Problema? Sunt complet ileibile. Sulurile sunt atât de fragile încât încercarea de a le desface le transformă de obicei în grămezi de cenușă și praf negru. De secole, cercetătorii s-au zbătut să citească măcar o fracțiune din aceste comori antice.

Momentul de Ilu­minare

Intră în scenă Douglas Seiler și echipa lui de la Berkeley SETI. Ideea lor strălucită? Poate problema nu ține de sul în sine — poate ține de cerneală.

Vedeți, cernealele antice nu erau toate la fel. Unele erau făcute din carbon (practic lemn ars amestecat cu apă), în timp ce altele conțineau metale precum plumbul. Și iată unde devine interesant pentru cercetători: plumbul absoarbe razele X mult mai puternic decât papirusul carbonizat.

Deci ideea lor era simplă în concept dar revoluționară în practică: dacă ar putea scana sulurile carbonizate folosind tehnologie cu raze X, plumbul din anumite cerneluri ar „străluci" pe fundalul ars. Un computer ar putea apoi desfășura virtual și citi textul ascuns fără să atingă sulul fragil.

Testarea Teoriei

Ca să-și dovedească conceptul, Seiler a făcut ceva ce sună absolut nebun. A pus mâna pe papirus egiptean autentic și cerneală tradițională din funingine din Japonia. A plătit elevi de liceu să scrie pasaje din Războiul Stelelor, Biblie și chiar citate din serialul The Outer Limits.

Apoi a urmat partea cu arderea.

A rulat papirusul, l-a sigilat într-un container și l-a băgat într-un cuptor de temperatură înaltă până s-a carbonizat complet — reproducând exact ce s-a întâmplat cu acele suluri în timpul erupției Vesuviului acum aproape două milenii.

Rezultatele au fost uimitoare. Chiar și cantități minuscule de plumb din cerneală au creat un semnal de 25 de ori mai puternic decât papirusul ars din jur. Scrierea practic sărea în evidență din scanări.

De Ce Contează Atât de Mult

Permiteți-mi să vă dau un pic de context.

Aproape tot ce a existat în antichitate s-a pierdut. Războaie, incendii, degradare, simpla neglijare — acestea au distrus marea majoritate a literaturii antice. Ceea ce avem din Grecia și Roma antică e doar o fracțiune minusculă din ce s-a scris inițial. Multe tratate filozofice, lucrări științifice, poezii și istorii au dispărut înainte ca cineva să apuce să le copieze.

Dar sulurile de la Herculaneum ar putea conține texte pe care le credeam pierdute pentru totdeauna.

Conform lui Leah Packard-Grams, studentă la arheologie la Berkeley care a consultat proiectul, „ mizele sunt cele mai mari din istoria literaturii grecești."

Fără presiune, nu?

O Cale Practică Înainte

Iată ce face această abordare deosebit de interesantă: nu e doar teoretic posibilă, e practic realizabilă.

Cercetătorii au descoperit că un scanner cu raze X portabil, relativ ieftin, putea detecta cerneală pe bază de plumb în sulurile arse. Asta înseamnă că custozii ar putea potențial verifica colecții întregi, identificând care suluri sunt cele mai susceptibile să conțină conținut lizibil înainte să se angajeze în scanări complete, lungi și scumpe.

Cu alte cuvinte, e un sistem de triaj pentru literatura antică.

Echipa acum îi îndeamnă practic pe cercetătorii care lucrează cu colecția de la Herculaneum să înceapă testarea sistematică pentru cerneluri pe bază de plumb. Dacă măcar un procent mic din acele 1.800 de suluri conțin plumb, am putea vorbi de recuperarea unor opere pe care omenirea nu le-a citit de două milenii.

Ce Am Putea Descoperi?

Sulurile pe care deja am reușit să le citim — prin desfășurare fizică migăloasă și adesea distructivă — conțin în mare parte opere ale lui Philodemus, un filozof epicureic care a trăit la Herculaneum cu aproximativ un secol înainte de erupție. Acestea s-au dovedit deja valoroase pentru academicieni.

Dar sunt încă sute de suluri necitite, stând în colecții în Italia, Franța și Anglia. Unele ar putea conține opere complet necunoscute. Dialoguri pierdute ale filozofilor antici. Tratate științifice. Poezie. Istorie. Vocile pierdute ale lumii antice.

Și acum, grație cercetătorilor dispuși să se joace efectiv cu focul, am putea avea în sfârșit o modalitate să le auzim din nou.

Uneori, cea mai bună cale de a păstra trecutul e să înțelegi cum a fost distrus. În acest caz, imitând acea distrugere în condiții controlate, oamenii de știință ne-ar putea da înapoi cuvinte pe care nu credeam că le vom citi vreodată.

Nu ștu despre voi, dar mie mi se pare absolut incredibil.

Sursă: ScienceDaily