Ochii Spun Povestea Depresiei

Ceva ce m-a frapat când am citit despre acest studiu: oamenii de știință pot observa cum se dezvoltă depresia la copii doar urmărind unde se uită aceștia.

Sună ca din filme sci-fi, recunosc. Dar cercetătorii de la Binghamton University au reușit ceva interesant. Au descoperit că modul în care copiii reacționează la fețe emoționale — zâmbete fericite, grimase triste, expresii supărate — poate oferi indicii importante despre sănătatea lor mentală.

Ce au descoperit?

Echipa a monitorizat 242 de copii timp de doi ani, cu evaluări la fiecare șase luni. Copiii stăteau în fața unor ecrane cu perechi de fețe — una neutră, alta cu o emoție. Cercetătorii au folosit tehnologie de eye-tracking pentru a vedea exact unde se îndreaptă atenția copiilor și cât timp rămân concentrați.

Rezultatele? Într-adevăr revelatoare (joc de cuvinte voit).

Partea interesantă: depresia nu afectează toți copiii la fel. Contează enorm dacă au sau nu istoric familial de depresie.

Copiii cu istoric familial

La copiii ale căror mame au avut depresie, simptomele crescânde de depresie erau legate de mai multă atenție acordată fețelor triste. Gândește-te ce înseamnă asta — e ca și cum depresia creează un câmp gravitațional spre tristețe.

Dr. Brandon Gibb, coordonatorul studiului, a explicat: „Pentru cei deja la risc, cu cât copiii experimentează mai multă depresie, cu atât pierd mai mult capacitatea de a-și îndepărta atenția de lucrurile triste din jur."

Rece pe șira spinării. Ideea că depresia poate prinde atenția cuiva în capcana exact a lucrurilor care o fac și mai rea? O buclă crudă.

Cercetătoarea principală Kelly Gair are o teorie interesantă: copiii ale căror mame au depresie sunt expuși la mai multe expresii triste în timpul interacțiunilor cu părinții. Așa că, atunci când acești copii experimentează depresie, fețele triste devin mai „sesizabile" — practic, ies în evidență și atrag atenția mai ușor.

Copiii fără istoric familial

Pentru copiii cu risc mai mic, tiparul a fost complet diferit. Când acești copii arătau simptome crescânde de depresie, nu se blocau pe fețele triste. În schimb, începeau să acorde mai puțină atenție fețelor fericite.

Gibb descrie asta ca pe o „eroziune a unui factor protector" — tendința naturală de a observa și appreciia lucrurile pozitive se diminua.

De ce contează atât de mult?

Ceea ce face acest studiu cu adevărat inovator: este primul care arată că depresia și tiparele de atenție se influențează reciproc în timp. Nu e doar că copiii deprimați se uită mai mult la fețe triste — sau că privitul la fețe triste îi face pe copii să devină deprimați. E o stradă cu dublu sens, o buclă de feedback care poate escalada în orice direcție.

Și toate acestea se întâmplă în copilărie, când creierele noastre sunt încă în dezvoltare și mult mai maleabile.

„Poți prinde lucrurile pe măsură ce se dezvoltă, nu doar să le studiezi după ce sunt deja prezente și relativ stabile," a spus Gibb.

Asta îmi dă multă speranță. Dacă putem identifica aceste tipare devreme — în timp ce obiceiurile de atenție ale copiilor sunt încă în formare — ar putea exista oportunități de intervenție. Poate că tratamente viitoare i-ar putea ajuta pe copii să-și întărească capacitatea de a observa lucrurile fericite, sau să învețe abilități de a muta atenția de la expresiile triste înainte ca depresia să prindă rădăcini.

Ce urmează?

Echipa continuă să urmărească acești copii în Adolescență pentru a vedea dacă aceste tipare de atenție prezic cine va dezvolta depresie clinică mai târziu. Asta e testul adevărat: privitul la fețe triste cauzează depresia, sau e doar un simptom?

Sunt cu adevărat curios să aflăm.

Ceea ce nu pot scoate din minte e cum schimbă asta conversația despre prevenția sănătății mentale. Nu mai vorbim doar despre terapie sau medicamente — am putea avea curând instrumente care să ne ajute să înțelegem exact cum procesează creierul unui copil lumea emoțională din jurul său.

Uneori cele mai mici observații — precum care față atrage privirea unui copil — pot dezvălui cele mai mari adevăruri despre ce se întâmplă în mintea lui.

Sursă: ScienceDaily - Oamenii de știință au găsit un indiciu timpuriu al depresiei ascuns în ochii copiilor