Bine, e momentul confesiunii: îmi plac poveștile în care oamenii de știință descoperă că s-au înșelat puțin. Nu pentru că îmi place să văd experții împiedicându-se, ci pentru că aceste momente duc de obicei la ceva mult mai interesant decât răspunsul inițial.
Iată cel mai recent exemplu, și e unul de zile mari.
Sub micul oraș Ames, din Oklahoma, se află un crater gigantic de meteorit îngropat adânc în pământ. Nu e vorba de o mică groapă în asfalt – vorbim despre un crater cu câteva mile în diametru, care a devenit de-a lungul anilor un producător destul de semnificativ de petrol și gaze naturale. Mult timp, oamenii de știință au crezut că acest crater făcea parte dintr-un mare eveniment cosmic cunoscut sub numele de Evenimentul Meteoritic Ordovician, care a avut loc acum aproximativ 467 de milioane de ani. Știți, când Pământul avea aparent un inel asemănător celui al lui Saturn, format din resturi de asteroizi. (Da, ați citit corect. Pământul. Cu inele. Nebunesc, nu?)
Dar aici devine interesant.
O echipă de la Universitatea din Texas la Austin a publicat recent o cercetare care arată că craterul Ames nu aparține deloc acelui eveniment antic de formare a inelelor. În schimb, este cu aproape 100 de milioane de ani mai tânăr. Meteoritul a lovit de fapt acum aproximativ 370 de milioane de ani, în ceea ce se numește perioada Devon târzie.
Cum au greșit oamenii de știință atât de mult înainte?
Datarea inițială se baza pe fosile de conodont – mici dinți ai unor creaturi antice asemănate cu anguile, găsite în rocile craterului. Acești mici trăiau în Ordovician, așa că cercetătorii au presupus că impactul a avut loc în timpul lor.
Dar iată care e problema cu impacturile de meteoriti: sunt extrem de violente. Când acel corp cosmic s-a izbit de Oklahoma, a amestecat cantități masive de roci și materiale mai vechi. Așadar, acei dinți de conodont erau probabil deja cu milioane de ani mai vechi în momentul în care au fost încorporați în crater. Impactul i-a conservat, dar nu i-a creat.
Cum a rezolvat echipa UT misterul? S-au orientat către cristale de zirconiu.
Dacă nu sunteți familiar cu zirconiu, imaginați-vă mici capsule ale timpului făcute din cristal. Acești mici sunt incredibil de durabili și pot fi datați radiometric cu o acuratețe impresionantă. Cercetătorii au datat cristale de zirconiu din granit alterat de căldura impactului, iar fiecare metodă încercată a indicat aceeași dată mai tânără.
„Indiferent de tehnica folosită, semnalul mai tânăr persista”, a declarat autoarea principală, Elizabeth Catlos. Aceasta este o formulare științifică pentru „am continuat să verificăm, pentru că nici noi nu puteam să credem”.
Acum, de ce contează acest lucru dincolo de corectarea unei date în calendar?
Această nouă cronologie plasează impactul Ames chiar în apropierea evenimentului de extincție masivă Frasnian-Famennian, care a avut loc acum aproximativ 372 de milioane de ani. Acesta a fost un moment catastrofal care a șters o parte uriașă din viața marină de pe Pământ.
Și asta deschide o întrebare cu adevărat fascinantă: Extincțiile masive au fost declanșate de evenimente cosmice, precum impacturile de meteoriti, sau de forțe interne ale Pământului, precum erupțiile vulcanice masive?
„Această cercetare înseamnă, în esență, scoaterea unei piese importante din Evenimentul Meteoritic Ordovician și plasarea ei în evenimentul Frasnian-Famennian”, a spus Catlos. Cu alte cuvinte, o piesă de dovadă pentru teoria „meteorii au cauzat extincțiile” tocmai a fost mutată pe o altă scenă a crimei.
Cercetătorii doresc să aplice această tehnică de datare cu zirconiu la mai multe