Ceva care te va face să privești altfel gunoiul galben din curte
Am dat recent peste niște cercetări despre ciupercile lipicioase și de atunci nu mai pot să mă gândesc la altceva.
Aceste creaturi gelatinoase, galbene ca lămâia, sunt peste tot. Prin păduri, prin grădini, sub bușteni putrezi. Arată ca niște creaturi dintr-un film SF. Dar, după cum sugerează niște cercetări fascinante, s-ar putea să fie conștiente. Da, conștiente. Adică să simtă ceva.
Hai să îți explic de ce e asta atât de interesant.
Cine e creatura aia?
Physarum polycephalum — numele științific pentru una dintre cele mai cunoscute ciuperci lipicioase — nu are creier, nu are nervi, nu are absolut nimic apropiat de ceea ce numim sistem nervos. E doar un ghem de celule individuale care se contopesc într-o masă uriașă cu mai multe nuclee plimbându-se prin interior.
Sună simplu, nu? Păi, iată unde lucrurile devin ciudate.
Cercetătorii au observat cum aceste creaturi rezolvă probleme de matematică, navighează prin labirinturi ca să găsească mâncare și chiar trec prin lumină albastră intensă — ceva ce detestă în mod natural — pentru că erau suficient de flămânde încât să ajungă la bunătățurile de pe cealaltă parte. Folosesc contracții ritmice, aproape ca o bătaie de inimă, ca să-și mute părțile încoace și încolo până găsesc ce caută.
Fără creier. Fără neuroni. Doar... ceva lipicios.
Teoria asta ne schimbă tot
Prin anii '90 a apărut o teorie numită Bazele Celulare ale Conștiinței, și e destul de radicală. Sugerează că viața și conștiința sunt cam același lucru. Nu doar viața complexă — delfini, câini, oameni — ci TOATE organismele vii, inclusiv cele mai mici bacterii.
Conform acestei viziuni, bacteriile fac lucruri care seamănă foarte mult cu învățarea. Își formează amintiri. Iau decizii. Unele chiar arată o formă primitivă de altruism, în care celulele individuale se sacrifică pentru a ajuta alte celule din grupul lor să supraviețuiască.
Și bacteriile au un alt truc: vorbesc între ele. Bacteriile marine bioluminiscente, de exemplu, emit molecule care le spun câți sunt în zonă și e momentul potrivit să lumineze toate împreună. E ca un mic comitet bacterian care decide că e timpul pentru o poză de grup.
Cum ar fi să fii una dintre ele?
Aici e partea care mă fascinează cel mai tare. Cercetătorii cred că, dacă aceste organisme sunt conștiente, ceea ce experimentează ele ar fi radical diferit de ce experimentăm noi.
Conștiința noastră seamănă cu un film complet — există un „eu" care privește totul, care face alegeri, care simte emoții. Dar pentru o ciupercă lipicioasă sau o bacterie? Versiunea lor de conștiință ar fi mai mult o intuiție. O atracție spre lucrurile bune. O respingere a celor rele. Fără monolog interior. Fără senzația de „eu" care îl privește pe „eu" cum ia decizii.
E conștiință fără conștiința de sine. Și sincer, nu știu dacă asta o face mai puțin sau mai mult uluitoare.
De ce ar trebui să-ți pese?
Știu, sună ca ceva ce contează doar în reviste academice prăfuite. Dar iată de ce cred că e important pentru noi toți:
Întâi, ne contestă tot ce știam despre originea conștiinței. Mereu am crezut că ai nevoie de complexitate — un creier mare cu miliarde de neuroni care funcționează. Dar dacă ciupercile lipicioase pot rezolva probleme și pot avea comportamente care par intenționate, poate că conștiința e ceva mai fundamental decât credeam.
Apoi, te face să te întrebi unde se termină „viu" și unde începe „neviu". E o ciupercă lipicioasă doar o mașină biologică fără minte, sau există ceva în a fi o ciupercă lipicioasă? Nu știu cum să răspund la asta, și-mi place mult incertitudinea.
Și în al treilea rând, acum când văd un petic de slime galben pe iarbă, mă întreb: „Ce tot gândești, micuțule? Ce înseamnă toate astea pentru tine?"
Poate răspunsul e „nu prea multe". Dar poate — și asta e partea care mă ține treaz noaptea — poate e mai mult decât ne putem imagina.
Deci data viitoare când vezi unul dintre aceste globuri misterioase, poate aruncă-i un mic semn de respect. S-ar putea să te uiți la ceva care, în felul lui ciudat, e foarte conștient.