Ce au în comun anemonele de mare și oamenii?

Trebuie să vă spun ceva care m-a făcut să stau minute bune uitându-mă lung la ecran. Ați auzit de anemonele de mare? Acele creaturi ciudate și frumoase, care arată ca niște flori și stau atașate de stâncile din ocean, fără niciun creier în corp? Ei bine, se pare că ele ar putea ține secretul modului în care ne-am construit corpul.

Știu. E mult de digerat.

Arbore genealogic complicat

Să o luăm metodic. Când oamenii de știință clasifică animalele, le împart de obicei în două grupuri mari, în funcție de modul în care le este organizat corpul.

Aveți Cnidariene — anemone de mare, meduze și corali. Și aveți Bilateriene — practic tot restul. Viețuitoare cu o parte din față și una din spate, cu stânga și dreapta. Pești, păsări, câini, și da, oamenii.

Mult timp, cercetătorii au crezut că aceste două grupuri și-au construit corpurile în moduri total diferite. Anemonele cresc în exterior dintr-un punct central, ca o floare care înflorește. Noi, bilaterienele, ne construim de sus în jos, de la cap la picioare, de-a lungul unei axe clare.

Dar iată unde devine interesant.

„Planurile" ar putea fi mai vechi decât credeam

O echipă de cercetători de la Universitatea din Viena a făcut o descoperire care răstoarnă biologia evoluționistă. Au descoperit că anemonele de mare folosesc o tehnică numită transport BMP pentru a-și modela corpul. Și aceasta este exact aceeași tehnică pe care o folosesc oamenii.

Ce înseamnă transport BMP? Încerc să explic simplu. Corpul vostru are niște mesageri moleculari numiți proteine morfogenetice osoase (BMP). În timpul dezvoltării, acești mici mesageri le spun celulelor embrionare unde se află în corp și ce fel de țesut ar trebui să devină. Când nivelul de BMP este scăzut, celulele știu că trebuie să formeze sistemul nervos central. Niveluri moderate semnalează „fă un rinichi." Niveluri ridicate le spun celulelor să devină piele de pe burtă.

E ca și cum celulele voastre s-ar juca un joc sofisticat de „cald și rece," ghidate de aceste semnale proteice. Și partea nebună — oamenii de știință au descoperit că anemonele de mare folosesc exact același sistem de semnalizare, inclusiv ceva numit Chordin, care acționează ca un transportor pentru deplasarea BMP-urilor prin corp.

De ce contează atât de mult

Implicațiile sunt uimitoare. Dacă anemonele de mare și oamenii folosesc amândoi transportul BMP pentru a-și construi corpurile, înseamnă că acest mecanism este incredibil de vechi. Cele două grupuri de animale s-au separat acum aproximativ 600-700 de milioane de ani — mult înainte să existe ceva care să semene a organism complex.

Cum a spus cercetătorul David Mörsdorf, acest mecanism „apare iar și iar la animale înrudite foarte îndepărtat," ceea ce îl face un candidat serios pentru ceva ce strămoșii noștri cel mai timpuriu știau deja să facă.

Bineînțeles, știința lasă mereu loc pentru îndoială. Cercetătorii recunosc că este posibil — deși puțin probabil — ca ambele grupuri să fi dezvoltat această tehnică complet independent. Dar dacă împart acest instrument genetic, explicația mai interesantă este că strămoșul nostru comun, de pe vremea când totul era doar supă primordială, avea deja în „fișa de instrucțiuni" acest ghid de construcție a corpului.

Ce înseamnă asta pentru noi?

Aici devin puțin filozof. Vorbim despre o creatură marină fără creier, fără inimă, fără nimic care să semene măcar la distanță cu anatomia noastră complexă. Și totuși, la nivel molecular, citim din același manual de instrucțiuni.

Te face să te întrebi ce alte secrete ancestrale se ascund în creaturi cărora abia le acordăm atenție. Anemona de mare poate părea unul dintre cele mai simple animale de pe Pământ, dar poate că „simplu" a fost exact ce avea nevoie strămoșul nostru comun să fie. Poate că planul pentru tot ce a urmat — pești, dinozauri, câini, oameni — a fost scris în acele ape antice, așteptând să descoperim că am fost întotdeauna o familie.

Nu ștuți despre voi, dar eu cred că data viitoare când voi vedea o anemonă de mare la acvariu, o voi privi puțin altfel. Nu sunt doar decorațiuni oceanice frumoase — poartă în ele o parte din cel mai vechi patrimoniu biologic al nostru, ascuns încorpurile lor radiale, fără creier și complet extraterestre.

Destul de cool, nu?

Sursă: Popular Mechanics