Cum au ajuns strămoșii noștri în China cu un milion de ani înainte să credem?

Hai să-ți spun ceva care m-a dat pe spate: faptul că oamenii — sau rudele noastre străvechi, mă rog — au reușit să ajungă atât de departe de Africa. Gândește-te doar: niște creaturi care se descurcau prin peisaje imense fără hărți, fără GPS, fără măcar să știe clar încotro se îndreaptă. Și totuși, au ajuns peste tot.

Un studiu nou apărut în Science Advances m-a făcut să apreciez și mai mult această performanță. Se pare că strămoșii noștri ar fi putut ajunge în Asia de Est cu aproximativ un milion de ani mai devreme decât credeam. Un milion! Nu-i o ajustare mică deloc.

Ce-avem de făcut aici?

Iată situația: cercetătorii au reexaminat trei craniu de Homo erectus descoperite la situl arheologic Yunxian din China, prin anii '80 și '90. Aceste craniu stăteau practic în depozit, așteptând să vină cineva cu ochi mai fresh și instrumente mai bune.

Și instrumentele astea mai bune? Au folosit o tehnică de datare care măsoară izotopii de aluminiu și beriliu din solul din jur. Știu, știu — sună incredibil de tehnic. Dar iată explicația simplă: când cuartul e lovit de razele cosmice din spațiu (da, într-adevăr), produce acești izotopi specifici. Odată îngropat în pământ, razele cosmice nu-l mai pot atinge, și izotopii încep să se descompună. Măsurând cât de mult s-a descompus, oamenii de știință pot estima cam când a fost îngropat specimenul.

Destul ingenios, nu?

De ce contează asta?

Aici lucrurile devin interesante. Datarea originală a acestor craniu sugera că au între 800.000 și 1,1 milioane de ani vechime. Nu-i rău deloc. Dar analiza nouă le plasează la aproximativ 1,77 milioane de ani — o diferență care îți taie respirația, de aproape un milion de ani.

Dacă aceste date se confirmă, înseamnă că Homo erectus a ajuns în Asia de Est aproape la fel de devreme ca în alte părți ale Euraziei. Cele mai vechi fosile de Homo erectus găsite în afara Africii vin din Dmanisi, Georgia, și au cam 1,78-1,85 milioane de ani. Așa că, practic, rudele noastre străvechi ar fi putut ajunge în China cam în același timp cu sosirea lor în munții Caucaz.

Homo Erectus: Verișorul nostru cu picioare lungi

În caz că nu-l cunoști pe Homo erectus, permite-mi să ți-l prezint pe cel pe care eu îl consider primul mare aventurier al umanității.

Homo erectus a fost primul hominin care a început să arate ca noi — ei bine, ca veri îndepărtați de-ai noștri, să zicem. Aveau brațe mai scurte și picioare mai lungi comparativ cu speciile anterioare, ceea ce sugerează că erau bine adaptați pentru mers și poate chiar pentru alergat pe distanțe mari. (Cam logic pentru o specie care aparent nu putea sta locului!)

Tot ei au fost primii dintre strămoșii noștri care au migrat din Africa. Mult timp, oamenii de știință au crezut că marea mutare s-a întâmplat cam acum 1,5-2 milioane de ani, dar calendarul și rutele au fost dezbătute intens. Noile date de la Yunxian adaugă combustibil la foc — sau, mai bine zis, oferă dovezi noi și interesante.

Ce înseamnă asta pentru alte situri?

Un lucru care m-a fascinat în mod deosebit e că această descoperire ar putea avea efecte în cascadă. Dacă craniile de la Yunxian sunt atât de vechi, se deschide posibilitatea ca și alte situri cu fosile de hominini din Asia să fie mai vechi decât estimările actuale.

Unele craniu și dinți găsiți în China și Indonezia fuseseră datați anterior undeva între 1,51 și 1,72 milioane de ani, dar aceste date au fost întotdeauna cam controversate — mai ales când fosilele au fost găsite la suprafață, nu îngropate în sedimentul original. Craniile de la Yunxian, crucial, au fost descoperite in situ — adică în straturile proprii de pământ unde s-au depus inițial. Exact asta a făcut posibilă datarea credibilă.

Marile întrebări care rămân

Bineînțeles, știința rareori ne dă răspunsuri curate fără să ridice și câteva întrebări noi.

Cercetătorii se întreabă acum: Dacă Homo erectus era deja în Asia de Est acum 1,77 milioane de ani, de unde au venit exact? Au luat o rută sudică prin Indonezia? Una nordică prin Asia Centrală? Altceva?

Și iată o idee care-mi place: Dacă acestea nu sunt cei mai vechi hominini din Asia, ce-ar putea fi? Există fosile și mai vechi care așteaptă să fie găsite?

Aceste întrebări îmi amintesc de ce-mi place să urmăresc arheologia — fiecare răspuns tinde să deschidă două-trei întrebări noi. Dar asta-i ce face totul atât de captivant, nu?

Cum închei

Ceea ce nu-mi pot scoate din cap e îndrăzneala curată a acestor oameni timpurii. Nu rătăceau fără țintă; colonizau continente. Se adaptau la medii noi, își dădeau seama cum să supraviețuiască în teritorii necunoscute și, într-un fel sau altul, prosperau.

Faptul că încă încercăm să reconstruim călătoria lor milioane de ani mai târziu e o mărturie a cât de remarcabilă a fost această performanță. Și fiecare descoperire nouă — ca aceste craniu surpriză de bătrâne de la Yunxian — ne aduce cu un pas mai aproape de a înțelege exact cum am ajuns (sau, mai bine zis, cum au ajuns rudele noastre străvechi) cam peste tot pe planetă.

Nu știu tu cum ești, dar eu zic că-i destul de inspirator.

Sursă: Popular Mechanics