Semnalul de trezire al Arcticii care a devenit... complicat
Bine, lasă-mă să îți descriu situația. Timp de decenii, oamenii de știință au observat cum sezonul de topire a gheții marine arctice se tot prelungia. Primăvara venea mai devreme, toamna aștepta mai mult înainte de a îngheța totul din nou, iar gheața era afectată an de an. Era o tendință sumbră, în concordanță cu tot ceea ce știam despre schimbările climatice.
Apoi, în jurul anului 2010, s-a întâmplat ceva ciudat. Tendința pur și simplu... s-a oprit.
Acest lucru este susținut de un nou studiu condus de NASA, care a urmănit gheața marine arctice din 1979 până în 2023 folosind observații prin satelit. Și sincer? Aceasta este una dintre acele descoperiri științifice care te fac să te întrebi „huh” în cel mai bun mod posibil.
Patruzeci de zile înseamnă mult
Lasă-mă să îți ofer un context pentru a înțelege cât de dramatic este totul. Sezonul de topire a gheții marine arctice este acum cu aproximativ 40 de zile mai lung decât era în 1979. Aceasta înseamnă mai mult de o lună în plus de topire a gheții în fiecare an. Dacă te întrebi de unde au venit toate aceste zile suplimentare de topire, iată partea interesantă: nu pentru că primăvara a început să topească gheața mai devreme (deși acest lucru s-a întâmplat într-o mică măsură). Marea majoritate a acestor 40 de zile provine din înghețarea toamnei care are loc mai târziu.
Gândește-te astfel: Arctica obișnuia să se înghețe solid în toamnă, oferind gheții timp să se îngroașe și să se recupereze pentru anul următor. Acum? Această înghețare are loc cu câteva săptămâni mai târ decât înainte, ceea ce înseamnă mai puțin timp pentru ca gheața să se reconstruiască.
Gheața a devenit mai subțire, iar asta schimbă totul
Aici este unde povestea devine cu adevărat interesantă. Una dintre co-autorii studiului, Linette Boisvert de la Centrul Goddard pentru Zboruri Spațiale al NASA, a explicat ceva crucial: „În trecut, exista mai multă gheață multianuală care nu se topea în fiecare vară. Acum, deoarece gheața este mai subțire și există mai puțină, există mult mai multă variabilitate.”
Deci, ce s-a întâmplat? Pe măsură ce gheața s-a subțiat în decursul deceniilor, a devenit mai vulnerabilă. Gândește-te la gheața groasă ca la o masă de lemn solidă, iar la gheața subțire ca la o tavă de plastic ieftină – una poate suporta anumite abuzuri, cealaltă se îndoaie la cea mai mică presiune.
Deoarece gheața de astăzi este în general mai subțire și mai tânără, ea răspunde mult mai dramatic evenimentelor meteorologice pe termen scurt. O săptămână furtunoasă, schimbările în acoperirea norilor, modificările tiparelor de vânt – toate acestea pot acum provoca oscilații mai mari în comportamentul gheții de la un an la altul.
De ce s-a stabilizat în jurul anului 2010?
Cercetătorii au analizat bilanțul energetic al Arcticii (în esență: câtă căldură intră versus câtă se pierde) și au descoperit o schimbare interesantă. În timpul pierderii rapide a gheții în anii 2000, acoperirea gheții în scădere a expus mai multă apă oceanică întunecată. Gheața de culoare deschisă reflectă lumina solară, dar apa oceanică întunecată o absoarbe. Acea căldură suplimentară absorbită a contribuit la întârzierea înghețării toamnei.
Dar iată twist-ul: din 2010, schimbările în tiparele nor