Ce se întâmplă când creierul tău vede timpul?
Ia stai. Închide ochii și imaginează-ți cifra 7. Ce formă are? Culoare? Acum întrebarea asta poate părea complet stupidă. Dar dacă ți-ai imaginat instant ceva vizual, ceva concret...
Bine ai venit în lumea sinesteziei.
Ce înseamnă, mai exact, sinestezia?
Gândește-te așa. În mod normal, creierul tău procesează lucrurile separat: ochii văd, urechile aud, nasul miroase. Cam simplu, nu?
Ei bine, la persoanele cu sinestezie, lucrurile se amestecă puțin. Nu e o problemă medicală, ci mai degrabă o particularitate a modului în care neuronii comunică între ei.
Unii oameni simt gustul cuvintelor. Alții văd culori când ascultă muzică. Am citit odată despre un tip care percepea numerele aproape ca pe niște personaje – unele erau prietenoase, altele morocănoase. Creierul uman e fascinant, sincer.
Timpul? Poți să-l vezi ca pe un obiect?
Aici devine cu adevărat interesant. Există un tip specific de sinestezie numit sinestezie spațio-temporală. Persoanele care o au percep unitățile de timp ca având poziții fizice în spațiu.
Ia un exemplu concret. Cineva cu această particularitate s-ar uita la un calendar și ar vedea efectiv o săptămână ca pe o formă fizică – poate o linie orizontală curbată în sus, poate un mic cerc situat undeva în stânga. Nu își imaginează asta. Nu cred că e acolo. Pur și simplu văd asta.
La fel cum tu și cu mine vedem un semafor roșu și știm că e roșu, ei văd marți și știu că e albastru, iar noiembrie stă undeva la înălțimea genunchilor în spațiul lor mental.
De ce se întâmplă asta?
Oamenii de știință nu au un răspuns complet, dar teoria principală spune că aceste persoane au conexiuni neobișnuit de puternice între diferite părți ale creierului – zonele care procesează spațiul, timpul, numerele și culorile comunică între ele mai intens decât în mod normal.
Și uite ce e cool: cercetările sugerează că nu e doar un truc amuzant pentru petreceri. Studiile arată că persoanele cu sinestezie spațio-temporală au adesea o memorie superioară pentru date și secvențe. Dacă creierul tău mapează efectiv timpul în spațiu, amintirea când s-au întâmplat lucrurile devine aproape automată. Creierul lor și-a dezvoltat propriul sistem de organizare, și chiar e impresionant.
Ce ne spune asta despre percepție?
Sincer, cred că întregul subiect e un pic umilitor, în sensul bun. Toți presupunem că percepem realitatea "corect". Dar uite că există o întreagă categorie de oameni care percep timpul într-o dimensiune complet diferită – literal. Iar experiența lor nu e greșită. E doar diferită.
Te face să te întrebi ce alte moduri există prin care creierul nostru individual modelează realitatea fără să ne dăm seama. Vezi albastru când citești cuvântul "trist"? Probabil că nu. Dar cu siguranță există cineva care vede exact asta.
Concluzia
Sinestezia – fie că e vorba de vederea sunetelor, gustul culorilor sau cartografierea lunilor în spațiu invizibil – e unul dintre acele subiecte care mă face să apreciez cât de misterios rămâne creierul uman. De fiecare dată când credem că am înțeles tot, apare ceva de genul ăsta care ne dă peste cap.
Deci data viitoare când cineva te întreabă ce culoare are miercurea, poate zâmbește și apreciază că creierul tău funcționează cum funcționează. Și dacă ai răspunsuri? Ei bine, ești parte dintr-un club destul de fascinant.