Povestea astea chiar m-a ținut treaz noaptea

Trebuie să vă spun ce am citit pentru că mintea mea nu a mai putut să treacă peste asta.

Imaginați-vă scenariul: niște studenți la arheologie de la Universitatea Cambridge fac un săpătură de rutină la vreo cinci kilometri în afara orașului. Nu sună tocmai ca un film cu Indiana Jones, nu? Probabil se așteptau să găsească niște cioburi de ceramică, poate un nasture din anii '60. Unul dintre ei a spus că cea mai tare descoperire a lui fusese un capac de la acadele.Ăă, spectaculos.

Dar apoi — răsturnare de situație — au dat peste ceva care i-a oprit pe toți în loc.

Un mormânt plin de secrete

Sub suprafață, au descoperit o groapă comună din secolul al nouălea. Nu un mormânt individual, respectuos. Vorbim despre cel puțin zece persoane aruncate laolaltă în aceeași groapă. Rămășițele erau... să zicem că nu fuseseră aranjate cu grijă. Erau cranii fără trupuri, picioare suprapuse unele peste altele, schelete complete amestecate cu părți disecate. Unele rămășițe arătau semne că fuseseră legate între ele.

uff.

Cercetătorii cred că această groapă comună avea legătură cu conflictele brutale de la frontieră ale epocii. Zona asta de lângă Cambridge era cândva un câmp de luptă — prin secolul al optulea, regele Offa controla regatul Merciei, apoi pe la 874, Marea Armată Vikingă a trecut prin zonă și a cucerit tot. Saxonii și vikingii se luptau de zeci de ani, iar regiunea asta era fix în mijloc.

Teoria de lucru? Acești tineri au fost uciși în bătălie sau executați, apoi îngropați în grabă, fără nicio ceremonie. Unii aveau răni de luptă, inclusiv un biet om care avea tăieturi la maxilar — semn că fusese decapitat.

Uriașul din groapă

Dar iată ce m-a impresionat cu adevărat.

Printre toate aceste rămășițe era o persoană care ieșea în evidență — și nu glumesc. Acest tip avea un metru nouăzeci și cinci. Acum, poate vă întrebați „și ce dacă, nu e chiar așa de înalt". Dar dragii mei, vorbim de secolul al nouălea. Înălțimea medie a unui bărbat atunci era vreo un metru șaizeci și opt. Acest tip ar fi fost un uriaș adevărat pentru toți cei din jur. Ar fi fost memorabil, intimidant, și probabil că i se spuneau tot felul de povești.

Și acum vine partea ciudată — avea o gaură găurită chirurgical în craniu.

Se crede că a fost vorba de o trepanație, o procedură medicală antică în care oamenii găureau efectiv capul pentru a „elibera" lucruri precum migrenele sau crizele. Acum știm că se înșelau amarnic despre cum funcționează creierul, dar hei, când ești disperat, faci ce poți.

Ce avea omul ăsta?

Cercetătorii au o ipoteză, și e fascinantă. Se crede că acest „uriaș" ar fi putut avea o tumoră care afecta glanda pituitară, aceea care controlează hormonii de creștere. Asta ar explica de ce era neobișnuit de înalt pentru epoca lui — și de ce poate suferea de acele dureri de cap groaznice care l-au determinat pe cineva să-i găurească craniul.

Curatoarea colecțiilor de la Cambridge, Trish Biers, a spus că pot vedea „caracteristici unice" în structura osoasă care susțin această teorie. Nu-i așa că e incredibil? Vorbim despre diagnosticarea unei afecțiuni medicale la un om care a murit acum peste o mie de ani, doar privindu-i oasele.

Ce urmează

Iată ce-mi place la știință — povestea asta nu se termină aici, abia începe.

Historic England plănuiește noi survey-uri în zonă pentru a afla mai multe. Echipa din Cambridge va face analize de ADN antic, studii izotopice (care pot dezvălui dieta și locul unde a crescut cineva) și chiar vor încerca să „reconstituie" oasele — practic să le potrivească la loc ca un puzzle sinistru pentru a avea un număr exact al tuturor celor îngropați acolo.

Un cercetător, Oscar Aldred, a sugerat că unele părți ale corpului ar fi putut fi anterior expuse ca trofee înainte de a fi adunate și îngropate. E macabru, dar ne oferă o privire în cât de violentă și haotică era epoca aceea.

De ce contează asta

Știu, e un subiect întunecat. Grave comune, execuții, violență antică — nu e tocmai material vesel. Dar iată ce mă fascinează la povești din astea.

Acești studenți au ieșit așteptându-se să nu găsească nimic interesant și au sfârșit prin să descopere o bucată de istorie care contestă tot ce credeam că știm despre Cambridge-ul din era vikingă. Au găsit dovezi fizice ale conflictelor pe care istoricii doar le citiseră în manuscrise vechi. Au descoperit o persoană — un om adevărat — care era considerat anormal pentru timpul lui, care poate suferea de o afecțiune medicală, și care a sfârșit într-o groapă comună cu alți nouă tineri.

Asta nu e doar arheologie. E aducerea trecutului la viață în cel mai visceral mod posibil.

Și sincer? Îmi place că studenții au făcut descoperirea asta. Nu o echipă de profesioniști experimentați cu bugete nelimitate, ci niște studenți la o săpătură de training care s-au aflat în locul potrivit la momentul potrivit. Ne amintește că istoria e mereu acolo, așteptând chiar sub picioarele noastre — trebuie doar să fim curioși enough să săpăm.

Nu m-aș fi așteptat niciodată să găsesc ceva de genul ăsta la o săpătură de training pentru studenți, a spus una dintre studente, Grace Gra. Și sincer? Nici noi.

Sursă: Popular Mechanics