Ghețarii Aceștia Sunt Mult Mai Sensibili Decât Credeam

Hai să fiu sincer cu tine — când am citit prima dată despre această cercetare nouă, chiar m-a surprins. Nu pentru că știința ar fi fost complicată (deși, ok, este un pic), ci pentru viteza cu care aceste formațiuni masive de gheață reacționează la schimbările de temperatură.

Conform cercetătorilor de la Carnegie Mellon University și University of Alaska Fairbanks, ghețarii din Alaska sunt incredibil de sensibili la căldură. Adică, surprinzător de sensibili. Pentru fiecare grad Celsius cu care cresc temperaturile medii de vară, sezonul de topire a gheții se prelungește cu aproximativ trei săptămâni.

Trei săptămâni! Asta înseamnă aproape o lună în plus de topire, doar din cauza unui singur grad.

Acum, știu ce ai putea gândi — „Un grad nu sună ca mare lucru." Și sincer, ai dreptate. Tocmai de asta este această descoperire atât de îngrijorătoare. Nu vorbim despre fluctuații dramatice de temperatură aici. Vorbim despre acel fel de încălzire treptată care deja este în desfășurare în întreaga lume.

Tehnologia (Din Păcate) Din Spatele Descoperirii

Aici devine cu adevărat interesant din punct de vedere tehnologic. Cercetătorii au folosit ceva numit radar cu apertură sintetică, sau SAR pe scurt, montat pe sateliții europeni Sentinel-1. Nu e o cameră foto obișnuită.

SAR funcționează prin trimiterea de impulsuri cu microunde spre suprafața Pământului din spațiu și apoi analizarea semnalelor care se întorc. Pentru că folosește microunde în loc de lumină vizibilă, poate vedea prin nori, fum și chiar întuneric. Asta e un lucru enorm pentru monitorizarea ghețarilor, dat fiind că multe dintre aceste regiuni îndepărtate sunt adesea acoperite de nori sau experimentează noaptea polară.

Metodele tradiționale se bazau pe instrumente optice — practic, fotografierea ghețarilor spre sfârșitul verii. Dar, așa cum a subliniat cercetătorul Mark Fahnestock, există o problemă cu această abordare:

„Dacă ești cu o zi întârziat să faci poza, s-ar putea să fi nins pe întregul ghețar, și nu mai poți vedea unde e gheața goală dedesubt."

Gândește-te ce frustrare! Imaginează-ți să încerci să îți faci treaba când vremea poate literalmente să îți șteargă datele peste noapte.

Noua abordare SAR le permite oamenilor de știință să monitorizeze automat și constant ghețarii pe tot parcursul anului, nu doar în acele ferestre scurte de vreme senină. Destul de ingenios, nu?

Valul de Căldură din 2019: O Privire în Viitor

Echipa de cercetare s-a concentrat pe un val extrem de căldură care a lovit Alaska în iunie și iulie 2019 — îți amintești? Timp de aproape două săptămâni, temperaturile în multe locuri au fost cu 20-30 de grade peste medie. Anchorage a atins 90°F, ceea ce e aproape neverosimil acolo (maximele tipice de vară sunt în jur de 65°F).

Ceea ce s-a întâmplat cu ghețarii în acea perioadă caniculară a fost revelator. Liniile de zăpadă — adică acea graniță dintre unde zăpada acoperă încă gheața și unde ghețarul gol este expus — au urcat cu aproape 350 de picioare în altitudine. Într-un an obișnuit, nu ar fi ajuns la acele înălțimi decât la aproximativ două luni distanță.

Gândește-te la asta un moment. Cu 350 de picioare mai sus, cu două luni mai devreme. E ca și cum ai privi vara accelerează pe aceste formațiuni antice de gheață.

Consecințele sunt grave. Când acoperișul protector de zăpadă dispare devreme, gheața întunecată și expusă și firnul (adică acea zăpadă parțial compactată) de dedesubt sunt expuse la soare pentru mai mult timp. Mai multă expunere înseamnă mai multă topire, ceea ce înseamnă mai multă apă care curge în ocean — și asta înainte să ajungem la îngrijorările pe termen mai lung legate de creșterea nivelului mării.

De Ce Contează Asta dincolo de Știință

Știu la ce s-ar putea gândi unii dintre voi — „Bine, încă un studiu despre climă. Ce pot face eu în privința ghețarilor din Alaska?"

Practic este: aceste descoperiri ne spun ceva crucial despre cum reacționează planeta noastră la încălzire. Acum avem o relație măsurabilă, cuantificabilă între temperatură și comportamentul ghețarilor. Oamenii de știință pot prezice efectiv câtă topire suplimentară am putea vedea în diferite scenarii de încălzire.

Cum a spus cercetătorul Albin Wells: „Aceste corelații cu temperatura încep să ne dea o idee despre cât de multă topire sau retragere a liniei de zăpadă putem anticipa în climate viitoare, mai calde."

E o informație puternică. Nu doar pentru oamenii de știință, ci pentru comunități, guverne și planificatori care trebuie să înțeleagă ce urmează.

Dincolo de implicațiile practice, există ceva aproape spiritual în această cercetare. Acești ghețari există de mii de ani, curgând încet prin munții Alaskăi. Au fost martori la ridicarea și căderea civilizațiilor. Și acum, din cauza noastră, reacționează la schimbările de temperatură pe scale de timp de săptămâni, nu de decenii.

Concluzia

Așadar, ce ar trebui să reținem din toate astea? Câteva lucruri, cred:

În primul rând, sistemul climatic al planetei noastre este fin reglat. Un singur grad de încălzire — tipul de schimbare care s-ar putea să nu fie măcar sesizabil în viața ta de zi cu zi — poate avea efecte uriașe în cascadă asupra acestor sisteme masive de gheață.

În al doilea rând, tehnologia ne ajută să vedem aceste schimbări cu o claritate fără precedent. Capacitatea de a urmări ghețarii automat și pe tot parcursul anului folosind radarul satelitar este o schimbare majoră pentru monitorizarea gheții lumii noastre.

Și în al treilea rând, și poate cel mai important, avem mai multe informații acum ca niciodată. Întrebarea nu e dacă înțelegem ce se întâmplă — e dacă vom face ceva în privința aceasta.

Eu aleg să rămân moderat optimist. Studii ca acesta ne oferă cunoștințele necesare pentru decizii mai bune. Și asta, prieteni, e cum începe schimbarea — nu cu disperare, ci cu înțelegere.

Sursă: ScienceDaily