Vulcanul antic care a făcut călătoria în timp mai precisă

Bine, e timpul pentru o confesiune: am aflat recent ceva care m-a făcut să simt că universul are un ceas încorporat pe care nici măcar nu știam cum să îl citim corect. Iar cheia pentru a înțelege acest lucru? O erupție vulcanică ce a îngropat Pompeii.

Să vă explic.

Iată partea neașteptată

Cercetătorii încearcă de decenii să găsească modalitatea de a data cu acurateție rocile antice și evenimentele vulcanice. Folosim tehnici precum dezintegrarea radioactivă – în esență, numărând cât dintr-un element s-a transformat natural în altul în timp. Este o metodă ingenioasă, dar s-a dovedit că „ceasurile” noastre aveau nevoie de o mică ajustare.

Iată că apare Vezuviul.

În anul 79 d.Hr., Plinius cel Tânăr a asistat la uciderea unchiului său de către aceeași erupție care a îngropat Pompeii. El a scris despre acest eveniment. A descris când s-a întâmplat (într-un fel). Timp de ani, cercetătorii au folosit relatarea sa ca punct de referință pentru testarea metodelor lor de datare.

Iată unde devine interesant.

Noul progres

O echipă de la Centrul Berkeley de Geocronologie, UC Berkeley și Universitatea din Padua a publicat recent o cercetare care arată că au îmbunătățit dramatic o tehnică numită datare argon-argon. Această metodă măsoară modul în care potasiul se dezintegrează în argon în mineralele vulcanice – este folosită de ani de zile, dar acum este mult mai precisă.

Cât de precisă? Vorbim despre o precizie de 0,7%. Este ca și cum ai măsura distanța dintre New York și Los Angeles și să te înșeli doar cu aproximativ 20 de mile. Nu-i rău, nu?

Cercetătorii au examinat minerale vulcanice din Vezuviu și au comparat măsurătorile lor cu ceea ce știm din scrierile lui Plinius. Potrivirea a fost uimitor de apropiată.

De ce ar trebui să vă intereseze?

Iată ideea: o precizie mai bună a datării înseamnă că putem înțelege relațiile cauză-efect din istoria Pământului cu mult mai multă încredere.

Cercetătorul principal Paul Renne a spus astfel: dacă vrei să înțelegi când a erupt un vulcan și ce s-a întâmplat ca urmare, precizia este foarte importantă.

Gândiți-vă la asta. Cercetătorii au folosit deja tehnici similare de datare pentru a stabili că un impact masiv de asteroid, erupțiile vulcanice majore din India și extincția dinozaurilor s-au întâmplat toate în câteva zeci de mii de ani unul de celălalt – acum 66 de milioane de ani. Ipoteza că aceste evenimente au fost conectate? Este posibil de studiat doar pentru că putem data lucrurile cu o astfel de precizie.

Acum imaginați-vă ce altceva am putea descoperi cu un ceas și mai bun.

Secretul era în mostre mai bune

Echipa nu a folosit doar instrumente mai bune. De fapt, au revenit și au colectat material vulcanic nou din Oplontis (un alt oraș roman îngropat de aceeași erupție). Aceste mostre conțineau mai mult potasiu și proveneau din cea mai timpurie parte a erupției – oferind cercetătorilor un material mai curat și mai fiabil cu care să lucreze.

Uneori, siturile vechi încă au secrete de împărtășit.

Ce înseamnă acest lucru pentru viitor

Această metodă de datare îmbunătățită ne poate ajuta să înțelegem mai bine amenințările vulcanice din regiunile populate astăzi, de la Napoli (unde Vezuviul încă se înalță) până la Ciudad de México și Indonezia. Cunoașterea istoriei acestor vulcani cu o precizie mai mare ne ajută să înțelegem tiparele lor.