Când vânătorii-culegători au sfidat așteptările omenirii

Imaginați-vă că ești arheolog. Sapești liniștit pe o insulă din Marea Mediterană și, dintr-odată, dai peste dovezi că vânătorii-culegători trăiau acolo cu peste 8.000 de ani în urmă. Pare imposibil, nu? Ei bine, tocmai asta s-a întâmplat pe insula Malta.

Și da, povestea este absolut fascinantă.

O descoperire care a dat totul peste cap

În 2019, niște cercetători au găsit pe Malta niște rămășițe care nu ar fi trebuit să existe acolo: cochilii de la mese, unelte din piatră și oase de cerb tăiate. Datarea cu carbon i-a lăsat cu gura căscată: totul avea minimum 8.500 de ani.

De ce contează atât de mult? Pentru că primii fermieri cunoscuți au ajuns pe Malta abia cu aproximativ 1.000 de ani mai târziu. Asta înseamnă că, timp de un mileniu întreg, vânătorii-culegători au trăit pe o insulă semi-aridă — și nimeni nu avea habar.

Eleanor Scerri, arheolog la Institutul Max Planck de Geoantropologie, a declarat pentru revista Science: „Nu am crezut rezultatele." Puteți să vă imaginați? Au mai săpat și testat încă cinci sezoane, doar ca să fie siguri că nu înnebunesc. Atât de șocant a fost.

Problema care nu ieșea la socoteală

După ce echipa a acceptat în sfârșit ceea ce găsise, a apărut întrebarea cea mai deranjantă: cum naiba au supraviețuit acești oameni?

La prima vedere, ai spune: „Păi, au venit cu bărcile din Sicilia sau Tunisia." Logic, nu? Numai că vorbim de perioada mezolitică, cam cu 1.000 de ani înainte să fie inventate velele. Traversarea mării era aproape imposibilă.

Și să nu uităm: Malta nu e nici pe departe un paradis tropical. E semi-aridă, cu resurse foarte limitate.

Echipa a făcut calcule minuțioase. Au reconstituit nivelurile antice ale mării, au calculat „productivitatea primară netă" a insulei — adică câte resurse sălbatice puteau crește acolo — și au stabilit distanța minimă până la populațiile vecine.

Rezultatul? Pentru ca o populație să supraviețuiască 1.000 de ani, ar fi fost nevoie de cel puțin 1.000 de persoane la vârsta reproducerii. Adică un total între 2.500 și 3.000 de oameni.

Malta, cu resursele ei sărăcăcioase, nu putea susține o populație izolată atât de mare. Pur și simplu nu era fizic posibil.

Plot twist-ul

Așa că ce înseamnă asta? Că vânătorii-culegători de pe Malta nu puteau fi blocați acolo. Podul terestru către Sicilia se scufundase complet acum circa 14.000 de ani — cu mii de ani înainte să sosească acești oameni.

Așadar, au trebuit să traverseze ape deschise pentru a ajunge acolo. Și, potrivit studiului publicat în PNAS Nexus, nu au făcut doar o singură călătorie. Pentru a menține o diversitate genetică suficientă și a supraviețui un mileniu, au trebuit să facă voyages regulate între Malta și Sicilia.

Lăsați asta să se așeze.

Vorbim despre oameni care foloseau ambarcațiuni primitive — bărci cu vâsle, poate plute din trestie — pentru a traversa în mod repetat Marea Mediterană, cu mii de ani înaintea inventării velelor. Aceștia nu erau pescari de coastă care abia se îndepărtau de țărm. Aveau capacități de navigație adevărată.

Ce schimbă asta

Iubesc această parte. Multă vreme, am crezut că vânătorii-culegători din Mezolitic erau legați intim de uscat. Vânau, culegeau, poate remorcheau pe lângă coastă. Dar traversarea repetată a apelor deschise? Asta urma să vină mult mai târziu, odată cu agricultura și tehnologia navigației.

Doar că Malta sugerează altceva complet. Imaginea care se conturează e una de comunități conectate, legate prin rute maritime care traversau Marea Mediterană, secole înainte ca agricultura să ajungă în zonă.

Cum au scris Scerri și coautorul James Blinkhorn: „Toate acestea sugerează că am putea privi o rețea necunoscută până acum de legături peste mări, care a marcat începutul lumii conectate pe care o cunoaștem astăzi."

Și asta ne lasă cu o întrebare captivantă: dacă au putut ajunge pe Malta, unde altundeva au mers acești vânător-culegători?

Opinia mea

Această descoperire mă face să mă întreb câte alte povești „imposibile" se ascund chiar sub nasul nostru. Mereu am presupus că progresul tehnologic — agricultura, navigația, metalurgia — a permis explorarea și migrația umană. Dar iată dovada că strămoșii noștri erau mult mai capabili și îndrăzneți decât le-am acordat credit.

Poate ar trebui să încetăm să presupunem ce nu puteau face strămoșii noștri. De fiecare dată când săpăm puțin mai adânc, descoperim că făceau lucruri pe care le credeam imposibile.

Data viitoare când cineva vă spune că strămoșii erau „primitivi", trimiteți-l spre Malta. Se dovedește că oamenii au fost remarbili de foarte, foarte mult timp.