Când insula pustie a scris istorie

Să fie o mărturie, am o slăbiciune pentru misterele antichității. Insula Paștelor a fost mereu în topul meu. Există ceva hipnotizant în acele statui uriașe care privesc oceanul, parcă păzind secretele unei lumi dispărute.

Dar ce m-a fascinat mereu e altceva: de zeci de ani, experții se ceartă pe o întrebare aparent simplă. Au inventat rapanuiștii propria lor scriere — sau le-au plantat ideea europenii? Ei bine, această dezbatere ar putea fi mai aproape de un răspuns.

Unde e Insula Paștelor și de ce contează

Hai să ne punem în context. Insula Paștelor (sau Rapa Nui, cum îi spun localnicii) este unul dintre cele mai izolate locuri de pe planetă. Gândește-te: peste 3.700 de kilometri depărtare de coasta Chile. Cât distanța dintre New York și Londra, doar că în mijlocul oceanului.

Rapanuiștii au ajuns acolo între 1150 și 1280 d.Hr. Asta înseamnă că au trăit în izolare sute de ani înainte să audă cineva de Europa.

Când europenii au descoperit insula în 1722, au găsit statuile acelea spectaculoase (moai, le spune), dar și altceva surprinzător: un sistem de scriere numit Rongorongo, cu simboluri pictografice sculptate în lemn. Problema? Nimeni nu l-a descifrat niciodată.

Și acum vine întrebarea care a pus pe jar arheologii: au inventat localnicii acest sistem singuri, sau contactul european le-a dat ideea?

Descoperirea care ar putea schimba totul

Un studiu recent publicat în Scientific Reports tocmai a aruncat o bombă. O echipă condusă de arheologul și lingvistul Silvia Ferrara de la Universitatea din Bologna a folosit datarea cu carbon radioactiv pe patru tablete de lemn cu inscripții Rongorongo.

Rezultatul? Tableta Santiago a fost datată între 1493 și 1509 d.Hr.

Adică înainte de contactul european. Cu câteva secole.

Dacă se confirmă, înseamnă că rapanuiștii ar fi putut inventa singuri un sistem de scriere. Și uite de ce contează atât de mult: invenția independentă a scrierii e extrem de rară în istoria omenirii. Vorbim de Mesopotamia, Egipt, China și Mesoamerica. Dacă Rongorongo e cu adevărat autohton, ar fi una dintre cele mai tinere și izolate invenții de acest fel.

Un detaliu care întărește teoria: Rongorongo funcționează complet diferit de sistemele europene. Folosește o abordare tridimensională cu glyphuri pictografice care nu par să aibă influențe europene clare. Asta e un indiciu puternic că oamenii ăștia chiar s-au descurcat singuri.

Dar să nu ne entuziasmăm prea tare

Avem o mică problemă: datarea cu carbon radioactiv ne spune când a fost tăiat copacul, nu când au fost sculptate simbolurile. E posibil (deși Ferrara susține că e improbabil) ca cineva să fi folosit lemn vechi pentru o inscripție mai nouă.

Și încă un aspect: vorbim doar de o singură tabletă. Celelalte trei testate au fost datate după contactul european.

Tabletele Rongorongo sunt împrăștiate prin muzee din toată lumea, ceea ce face studiul lor dificil. Ferrara vrea să analizeze mai multe, dar accesul nu e tocmai simplu.

De ce mă emoționează povestea asta

Chiar dacă nu putem dovedi nimic cu certitudine acum, ideea că o comunitate izolată pe o insuliță din Pacific a creat un sistem de scriere independent e genul de poveste care îți amintește cât de inventivi suntem oamenii.

Și te face să te întrebi: ce alte realizări ale strămoșilor noștri așteaptă să fie descoperite?

Surse: Scientific Reports, University of Bologna