Gândește-te un pic. Ai făcut-o?

Știi chestia aia cu vocea din cap? Monologul interior care nu se oprește niciodată? Ei bine, oamenii de știință au crezut mult timp că ăsta e centrul gândirii. Că fără cuvinte, gândirea nu prea există.

Se pare că s-ar putea să greșim amarnic.

Experimentul care dă totul peste cap

O echipă de la MIT a găsit câțiva oameni care suferiseră accident vascular cerebral. Le-au fost afectate zonele creierului responsabile de limbaj. Nu mai puteau înțelege sau produce propoziții coerente.

Normal, când vrei să testezi raționamentul cuiva, îi explici în cuvinte. „Uită-te la aceste numere și găsește tiparul." Doar că aici asta n-avea cum să funcționeze. Explicația însăși necesita limbaj.

Așa că cercetătorii au fost inventivi. Au creat puzzle-uri cu numere și forme. Nicio instrucțiune verbală. Doar tipare. De exemplu: iată două serii de numere, care e regula secretă care le transformă? Sau: iată o grilă de forme geometrice cu un loc liber — ce formă completează modelul?

Și uite aici devine interesant. Oamenii ăștia cu gravă afectare a limbajului s-au descurcat excelent. La fel de bine ca cei cu creierul complet funcțional.

Gândește-te ce înseamnă asta. Și-au dat seama de reguli ascunse, au făcut deducții logice, au comunicat ce-au descoperit prin gesturi și desene. Dar încearcă să le ceri să explice în cuvinte? Mult noroc.

Ce ne spune asta despre gândire

Una dintre cercetătoare, Hope Kean, zice ceva foarte frumos: „Există aspecte ale gândirii care par să depășească unele dintre limitările limbajului."

Și chiar îmi place cum sună asta. Pentru că limbajul este util — ne permite să împărtășim idei, să scriem, să construim cunoaștere de-a lungul generațiilor. Dar util nu înseamnă esențial.

Ia în considerare: limbajul e liniar. Spui cuvintele unul după altul. Dar raționamentul logic nu e deloc liniar. Când rezolvi o problemă complexă, ții simultan în minte mai multe informații, consideri relații și dependențe care nu se desfășoară frumos în propoziții.

Studiul ăsta sugerează că există un întreg alt sistem cognitiv — ceva numit „rețeaua cererii multiple" — care face treaba grea în gândirea logică. Această rețea nu se află în zonele de limbaj ale creierului. E distribuită în regiuni diferite și se activează când rezolvi probleme complexe.

De ce contează (și de ce e fascinant)

Nu știu pentru tine, dar pe mine mă încântă sincer. Mereu am știut că gândirea se simte ca un dialog interior — vocea aceea mică din cap care comentează viața. Și poate că vocea asta este importantă. Poate că formularea ideilor în cuvinte ne ajută să le rafinăm, să prindem erori, să comunicăm cu alții.

Dar dedesubtul procesării verbale, pare să existe un motor de raționament mai profund care nu are deloc nevoie de cuvinte. Creierul tău face manipulări simbolice sofisticate, descoperă tipare, face inferențe — fără să consulte departamentul de limbaj.

E ceva aproape eliberator în asta. Ai simțit vreodată că „știi pur și simplu" răspunsul, dar nu poți explica cum ai ajuns la el? Poate că creierul tău a rezolvat problema cu acest sistem de raționament fără cuvinte, iar zonele de limbaj încearcă doar să țină pasul și să traducă.

Sau poate ai experimentat să lucrezi la o problemă ore întregi fără niciun progres, apoi să faci un duș și soluția să apară brusc, complet formată? Unii cercetători cred că această experiență de „insight" ar putea implica sistemul de raționament non-verbal care trimite răspunsul către zonele de limbaj, care apoi încearcă să articuleze ce s-a întâmplat.

Concluzia mare

Studiul ăsta nu înseamnă că limbajul nu e important pentru gândire. Evident, limbajul e crucial pentru comunicare, pentru a învăța de la alții, pentru a construi cultură și cunoaștere. Dar sugerează că relația dintre cuvinte și gânduri e mai complicată — și mai interesantă — decât credem de obicei.

Creierul tău are cel puțin două sisteme distincte pentru procesarea informației: unul care se ocupă de limbaj și altul care se ocupă de raționamentul abstract. Interacționează, se ajută unul pe celălalt, dar pot funcționa și independent.

Și sincer? Cred că asta e fascinant. Data viitoare când te chinui să îți explici raționamentul, poate nu te mai certa. Creierul tău fără cuvinte a făcut treaba grea. Creierul tău lingvistic încearcă doar să țină pasul.

Sursă: ScienceDaily